Capitolul 13 . Cum o gasim pe Rebeca ?

Rebeca POV :

Cand am vazut acel monstru care a iesit din lumina , am inceput sa tip . Tipam cat de tare puteam , iar lacrimile nu intarziasera sa-mi curga . Eram al naibii de speriata si ma zbateam in scaunul in care eram legata . Era cat pe ce sa cad cu tot cu scaun daca acel ... monstru nu ma prindea . Preferam sa nu o faca , caci , acum paralizasem de frica , insa plangeam in continuare . Arata , groaznic , fioros , infricosator !

 Avea cam 2 metri inaltime , era cocosat , avea colti lungi , care se rasfirau peste buza inferioara , si era acoperit de blana roscata .  Ochii ii erau galbeni , iar mainile sale , mult prea mari , aveau gheare ascutite .

Monstrul ma aseza cum eram , si se departa cativa pasi sa ma poata privi .

-         Vezi ? Te credeai curajoasa , dar de fapt nu esti decat o mucoasa tradatoare .

-         De ce faci asta ! spun disperata , simtind ca nu mai am aer in piept si ca ma doare .

-         Pentru ca trebuie sa iti platesti tradarea , spuse monstrul nervos .

-         Ce tradare ? nu inteleg ! am plans eu .

-         Gata ! Trebuie sa-ti pregatim pedeapsa , inainte de luna plina , spuse monstrul , iesind din incapere .

Am ramas acolo , aplecata in fata , incercand sa respir , in timp ce durerea din piept persista , iar lacrimile continuau sa-mi cada .

Nu inteleg nimic ! Si cu siguranta nu sunt nebuna . Imi doresc doar ca cineva sa ma salveze , insa cer prea mult . Stiu ca asta imi este sfarsitul .

Autor POV :

Intre timp , la ospiciu , Eric , impreuna cu Luke , si Julliette , isi faceau planuri .

-         Cum adica rebeca a fost rapita ? intreba Luke confuz .

-         Asa bine . Ce nu pricepi ? se rasti Eric la el.

-         Si noi cum putem sa o ajutam ? intreaba Julliette .

-         Off... chiar trebuie sa le fac eu pe toate ? intreba exasperat Eric . Cine stapaneste : Vederea “ , cumva eu ? intreba ironic .

-         Eu o stapanesc , spuse Luke revoltat .

-         Bravo ! spuse Eric si mai ironic .Acum incearca sa “ vezi “ ceva despre Rebeca .

-         Nu am ajuns asa de departe cu abilitatile mele , dar voi incerca , spuse Luke .

Isi inchise ochii si incepu sa se concentreze . Incerca din rasputeri sa se gandeasca la Rebeca si la locul unde ar putea fin , incat ii aparuse broboane de transpiratie pe frunte . Incepu sa tremure vizibil , si apoi isi deschise deodata ochii , privind in gol .

-         E... intr-un fel de camera din scandura . E intuneric . ea ..plange . .... Ceva de luna plina .... si sacrificiu .... MONSTRU ! spuse el aproape tipand si iesind din meditare .

Toti erau socati si nimeni nu indraznea sa spuna ceva .

-         Acum ce facem ? sopti Julliette .

-         Trebuie sa vorbim cu ultima persoana care a vazut-o , spuse Eric .

-         Doamna Menson spuse Julliette si Eric la unison .

Pe cand cei trei isi faceau planuri , doamna Menson era in biroul ei , completand formalitati , cand telefonul ii suna .

Se uita la apelant si raspunse :

-         Alo ? spuse femeia .

-         Buna seara , doamna Menson spuse vocea unui barbat .

-         Andre , ce placere sa te aud .

-         Deasemenea , raspunse acesta . Spune-mi , ai scapat de fata ? spuse pe un ton grav .

-         Bineinteles , spuse doamna Menson . Oricum , era si timpul sa o gaseasca , si daca asta ne protejeaza pe noi , am facut ce a trebuit , spuse aceasta serioasa .

-         Bun . Am sa trec saptaman viitoare sa vad cum se descurca copii si daca sunt gata de confruntare . Mai vorbim atunci .

-         Bina , pa ! spuse doamna Menson , inchizand , avand un zambet satisfacut in coltul buzelor .

Insa , ceea ce ea nu stia , era ca in tot acest timp , Eric , intreuna cu Julliette si Luke , au ascultat toata discutia .

In drumul lor , pentru a cere lamuriri , s-au oprit la usa biroului ei , care era intre deschisa cand au auzi ca vorbeste la telefon .

Acum au inteles ca doamna Menson nu le era aliat , ci dusman .

Au plecat cu totii cat de repede au putut , pentru a nu fi vazuti , si s-au adapostit tocmai in camera Rebecai .

-         Ce facem acum ? intreba Julliette cu respiratia sacadata de la alergat .

-         Mai intai , verificam camerele video . Trebuie sa fi inregistrat ceva . Julliette ? Te ocupi tu de procurarea casetelor ? intreba Eric .

-         Atata timp cat imi creati o diversiune , pot sa scot casetele doar daca le vad , spuse aceasta .

-         Bine , Luke ? te ocupi de asta ? intreba Eric .

-         Dap ! spuse el .

-         Bine , oameni , trebuie sa ne grabim . Luna va rasari maine seara , iar noi trebuie sa o salvam pana atunci , spuse Eric .

Toti au fost de acord , si au plecat in camerele lor , pentru a se pregati . Numai Eric ramase cu cateva secunde mai mult sa priveasca in camera , apoi , isi dadu seama de ceva , si fugise in camera lui .

Trantind usa , Eric deschise jurnalul Rebecai pana la ultima fila , unde avea scrise mai multe chestii , importante , ca de exemplu parole , sau zile de nastere , printre care si numere de telefon .

Eric urmari lista cu numere de telefon si il gasi tocmai pe al ei . Isi inhata rapid telefonul si forma numarul .

Rebeca POV :

Inca eram legata de scaun , si scanceam . Nu mai aveam lacrimi , asa ca stateam acolo , uitandu-ma la lumina ce venea de printre scanduri , cand un sunet se auzi .

Venea din buzunarul pantalonilor mei . Ce noroc ! Ii aveam in buzunarul de la spate , asa ca puteam sa ajung la el , desi nu il puteam lua in mana .

Mi-am fortat bratele sa se impinga in telefon , pentru a putea raspunde . O voce mult prea cunoscuta a raspuns .

-         Alo ? Rebeca ?

-         Da ? am spus eu cu vocea ragusita de atatea lacrimi .

-         Sunt Eric , esti bine ?

-         Oh , slava Domnului , Eric , am nevoie de ajutor ! am spus disperata . Am fost rapita !

-         Stiu . – se lasa putin linistea – Te scoatem cat de repede putem , continua el dupa un moment .

-         Voi ? Care voi ? am intrebat speriata . Sa nu ii spuneti doamnei menson ea .......

Insa doar atat am reusit sa mai spun , pentru ca telefonul imi fusese luat cu brutalitate din maini si strivit ca o rosie .

Am privit monstrul ce statea in fata mea , inghitind in sec .

-         Vad ca esti obraznica , spuse el vizibil suparat . Nu ma fa sa ma enervez .

Eu doar mi-am lasat privirea in jos , incapabila sa mai pot scoate vreun sunet . Insa monstrul nu pleca asa cum ma asteptam , si se apropie de mine , si imi ridica fata sa ma poata privi in ochi .

-         Hmm ... nu esti chiar asa cum mi te-am imaginat , spuse monstrul privindu-ma curios .

M-am uitat mirata la el , iar monstrul a mai vrut sa spuna ceva , cand a fost chemat de niste maraituri din afara camerei . Mi-a dat drumul si a plecat , lasandu-ma din nou in intuneric .

Nu stiu de cat timp stateam acolo , dar cert e ca acum e zi . Viata mea depinde de o singura persoana . Si anume Eric . Ma va gasi , oare ? Si ... de cand atata interes pentru mine ? Oare despre cine vorbea cand a spus ca are ajutoare .

Doamne ajuta-ma ! Nu vreao sa mor . Nu acum . Nu asa !

Imi vreau viata inapoi . Vreau ... vreau sa nu mai exist ! am spus printre lacrimi .