Capitolul 11. Aflarea adevarului

 

     M-am apropiat de acel tablou care o infatisa pe mama , ce statea langa un fel de caine uroas mutant , si mi-am ridicat mana sa-I ating chipul . Atunci , deodata , parca ochii cainelui s-au mutat pe mine si s-au inrosit . Eu m-am speriat atat de tare , incat am lasat sa-mi iasa un tipat scurt , si mi-am impletucit picioarele in spate , lovindu-ma puternic cu spatele de peretele opus .

Atunci , peretele din spatele meu s-a miscat , lasand la iveala un mic culoar , intunecat .

M-am speriat putin , cand am simtit cum peretele se misca singur , insa , hotarata sa aflu adevarul , am intrat in spatiul acela inchis , care , am descoperit ca era plin de praf si panze de paienjeni . Din pacate , nici o lumina nu lumina drumul , asa ca ma miscam cu multa atentie pentru a nu ma impiedica .

Pana la urma , am reusit sa ajung la capatul holului , si vedeam cum putina lumina contura forma unei usi . Mi-am pus mana pe aceasta , cautand clanta , care , parea ca nu exista . Pana la urma , mana mea a nimetit intr-un fel de adancitura , iar usa s-a deschis automat .

Lumina puternica care a intrat , aproape ca m-a orbit pe moment , fortandu-ma sa-mi duc mainile la ochi . In momentul in care ochii mei s-au obisnuit cu lumina , am inaintat in ceea ce parea a fi un fel de camera micuta , avand peretii din sticla  , avand vedere exact la camera de antrenamente .

Insa la asta nu ma puteam astepta !

  Toti … toti … erau …

-- Hei ! Ce faci tu aici ? Spuse o voce groasa din spatele meu .

M-am intors cu viteza luminii , pentru a-l vedea pe Eric , sprijinit de usa , uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata .

 - Aaaa… pai … eu …cautam … baia ? Spun mai mult ca o intrebare primul lucru care-mi vine in minte .

-- Baia ? Pe bune ? Alta scuza nu aveai ? Intreba el ironic .

-- Siii…. De unde stii tu ca nu m-am ratacit ? Intreb eu intepata .

-- Sa te ratacesti ? Trecand printr-un coridor secret , si ajungand in singurul loc in care nu aveai voie ? Intreba el din nou foarte relaxat , spre deosebire de mine , care eram foarte agitata .

Si cine nu ar fi in locul meu ? Pe langa faptul ca am fost prinsa asupra faptului , mai fusesem surprinsa si de cel mai sexy tip de pe aici .

Am ramas in liniste cateva clipe , pana ce un obiect ateriza in fereastra , speriindu-ma .

Una din antrenoare a inceput sa tipe :

-- Julliette! Ce naiba faci ? Vrei sa darami sala de antrenamente ? Daca nu ai siguranta ca poti controla obiectul pe deplin , atunci ia-o mai incet ! Spuse aceasta nervoasa .

Atunci am vazut cum privirea ei se fixa pe mine , si m-am dat cativa pasi inapoi , convinsa fiind ca m-a vazut .

-- Nu-ti fa griji . Nu te poate vedea , spuse Eric rezemandu-se cu spatele de sticla , privindu-ma in ochi .

-- De unde … ?

-- Stiu ? Ma completa el . De partea celalta e oglinda . Iar tu tot nu mi-ai zis cum ai ajuns aici .

-- Pai … dar tu de unde ai stiut ca eram aici ? Am schimbat eu tema .

Eric si-a dat ochii peste cap si s-a intors cu spatele la mine uitandu-se prin fereastra .

 - Te-am vazut cand te-ai furisat urcand pe scari . Am stiut ca pui ceva la cale , asa ca te-am urmarit , imi spuse el , privind inca prin fereastra .

-- Si de ce nu m-ai oprit ? L-am intrebat . Paca eu nu trebuia sa aflu toate astea .

-- Si daca te-as fi oprit , ai fi stat departe de locul asta ? ma intreba el uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata .

-- Probabil ca nu , insa ai fi putut sa ma pârăşti doamnei Menson ! i-am spus pe un ton de “ evident ‘ .

-- Dar ce ? Crezi ca sunt la gradinita ? Sa fug cu pâra la doamna educatoare ? Spuse el de parca l-as fi jignit .

-- Hei , scuze , daca am indoieli , am spus ducandu-ma langa el si privind si eu prin fereastra la cei de jos .

 Toti se luptau , insa nu intre ei , ci pe niste manechine . Dar chestia ciudata era ca … toti parca … aveau puteri . Unii alergau super repede , de abia ii vedeam , altii deveneau invizibili , se transformau in … chestii care nu aveau nici un sens , stapaneau apa , sau ridicau obiecte in aer . Iar altii erau intr-o incapere speciala , cu pereti din sticla , fiind conectati la niste aparate , si acoperiti mai mult sau mai putin de fire .

-- Ce le fac acolo ? L-am intrebat pe Eric .

-- Le monitorizeaza activitatea creierului , si le masoara puterile , spuse el .

-- Deci … e adevarat … , am spus eu .

-- Mda … suntem o gasca de ciudati . Bun venit in lumea noastra , spuse el incruntandu-se .

 - Hei ! Am spus eu atingandu-I bratul . Nu sunteti o gasca de ciudati . Sunteti doar … deosebiti ! Am spus eu . Iar faptul ca si eu ma aflu aici , inseamna ca si eu fac parte din aceasta gasca .

Eric nu mai spuse nimic , dar nici nu se uita la mine . Parea ca se gandeste la ceva anume , asa ca mi-am lasat mana in jos . Am continuat sa privesc prin acea fereastra , pana ce l-am zarit pe Eric , ca se indeparteaza , spre usa .

-- Eric ? L-am strigat eu , iar el s-a oprit , intorcandu-si capul pe jumatate spre mine .

-- Da ? spuse el , insa nu ma privea .

-    Si tu … esti … adica , ai …incercam sa formulez in asa fel incat sa nu-l ofensez .

 insa nu am mai apucat sa-mi termin intrebarea , ca el pleca .

 Aveam impresia ca nu aveam sa mai dau ochii cu el destul de multa vreme .

Vroiam sa-l intreb daca si el avea … vreo putere , insa am inceput sa ma balbai ca o proasta si nu am reusit sa formulez o propozitie coerenta .

Pana la urma am plecat de acolo , ducandu-ma in camera mea , inainte sa ma prinda cineva . Sau … altcineva .

Ajunsa in patul meu , mii de ganduri  au inceput sa-mi invadeze mintea .

Dar cert era ca … desi aflasem adevarul , nu ma simteam mai bine . Ok , poate putin , stiind ca nu eram eu singura ciudata . Insa eu vedeam monstrii , iar ei aveau super puteri . Waw ! Ce bine ma potriveam aici !

Insa tot nu puteam sa-mi scot din minte reactiile lui . De parca …

Insa gandurile mi-au fost intrerupte de cateva ciocanituri la usa . M-am dat jos din pat , ca prin vis , nefiind tocmai atenta la ceea ce se petrece in jur . Iar cand am deschis usa , totul a devenit negru , si cred ca am lesinat .

 

  DPDV Eric :

 

-- Haide Eric , focul acela nu se va face singur , me enerva vocea antrenorului .

Mda , de parca nu puteam face asta si in somn . Am pocnit din degete , si am aprins cele cateva lemne aflate intr-un fel de semineu .

Asta imi era talentul . “ Puterea focului “ , cum o numesc cei de aici , insa eu tot o ciudatenie ma consider . Nimic nu ma poate convinge ca nu sunt decat un mutant , un fel de monstru cu chip uman , la fel ca toti de aici .

Imediat ce mi-am indeplinit sarcina , am iesit , din sala de antrenamente , lasandu-l pe antrenor sa tipe in urma mea .

Am inchis usa in urma mea , si imediat am zarit pe cineva dand coltul repede . La inceput am crezut ca poate aveam un intrus , insa imediat ce i-am zarit parul rastaniu si lung , mi-am dat seama cine era . M-am gandit sa o urmaresc sa vad unde se duce , asa ca am urmat-o in liniste , pana ce a gasit un tunel secret . Trebuia sa recunosc , ca nici eu , nu reusisem sa gasesc cine stie ce tuneluri secrete in cei 2 ani de cand ma aflu aici .

Asa ca am mers dupa ea , fiind  , la randul meu curios ce va descoperi .

Cand a intrat pe acea usa , doar m-am oprit acolo , uitandu-ma la ea pentru o secunda . Stiam ca avea sa ne descopere secretul pana la urma , insa nu am oprit-o .

Apoi am inceput sa vorbim , si eu ma tot gandeam ca ea nu va accepta toate astea si ca va face un atac de panica sau ceva . Insa ea era complet linistita , de parca ar fi stiut deja . Iar eu ma uitam la ea si ma intrebam la ce se gandeste . Ea , o fata normala , care , aparent nu avea ce cauta la aceasta scoala , deoarece nu are nicio putere .

 Insa apoi , am realizat ca … e posibil ca ea sa se intrebe in legatura cu mine . Ce eram eu , sau ce puteri aveam . Nu puteam sa vad dezgustul din privirea sa cand va afla ce fel de monstru sunt . Ce ciudatenie a naturii . Resultatul unei mutatii genetice .

Asa ca am plecat de acolo , inainte ca ea sa intrebe macar . Si desi era prea tarziu , intrebarea fiind deja rostita , am ales sa o las asa .

Am plecat in camera mea , incercand sa meditez . Am stat acolo pentru putin timp , ca apoi sa aud niste zgomote ciudate de la etaj . Am iesit pe hol , sa vad ce se intampla , si m-am intalnit cu Doamna Menson care m-a trimis repede in camera mea , asigurandu-ma ca nu era nimic de care sa-mi fac griji , sau macar sa ma intereseze .

Am inchis usa camerei mele , insa am ramas lipit cu urechea de usa , incercand sa aud ceva .

Stiu sigur ca ceva nu e in regula , si am un presentiment ca ma priveste chiar foarte mult !

______________________________________________________________

Buna ! Un nou capitol aveti aici J

 Deci , astept comentarii , deoarece am observat ca in ultima vreme am  din ce in ce mai putini vizitatori , si asta ma nelinisteste . Asa ca , daca m-ati ajuta putin in legatura cu publicitatea blogului meu , v-as fi sincer recunoscatoare , si as putea sa fac la fel pentru voi .

   Vacanta placuta , si cat mai lungaaaaaaaa!!!!