Capitolul 2 : Mutarea

 Dupa ceva timp m-am trezit . Pe semne ca adormisem plangand . Dar , poate ca a fost doar un vis urat . Poate ca parintii mei au ajuns deja acasa . Poate ...
 Am iesit din camera , si am coborat jos . Nu se auzea niciun sunet in toata casa .  M-am dus in bucatarie , dar nu era nimeni .
  Oare bona s-o fi dus la cumparaturi ? De ce nu mi-a lasat niciun bilet ?
  M-am dus sus , sa vad daca e in camera ei . Nu era acolo . Defapt nu era vreun semn ca ea ar fi locuit acolo . Camera era goala , fara niciun lucru de-al ei care sa-mi spuna ca ea chiar locuieste acolo .
  Nu puteam sa cred . Intai aflu ca parintii mei sunt morti , iar acum bona mea a plecat . Am ramas singura . Ce ma voi face ? Cum ma voi descurca singura ? Aveam doar 14 ani , pentru Dumnezeu !

  Ding- dong !
Soneria de la usa se auzea in toata casa care acum era goala . Am fugit jos  .
  Cand am deschis usa , 2 persoane cunoscute stateau in fata mea . Am vrut sa le inchid usa in nas , dar nu am putut , fiindca barbatul a oprit-o cu mana .
- Ce vreti ? intreb eu nervoasa .
- Sa te luam de aici . spuse barbatul .
-Doar nu credeai ca vei ramane aici singura , nu ? spuse femeia .
- Singura ? De unde stiti voi ca sunt singura ? Bona mea ...
- A plecat . mi-o lua femeia inainte . Doar nu avea sa mai stea daca nu va fi platita , nu ?
- Haide . Vei veni cu noi . spuse barbatul .
- Si daca nu vreau ? il infruntam eu , desi stiam ca nu e bine .
- Atunci vei ramane aici singura , fara sa ai ce manca , prada perfecta pentru hoti . Spuse femeia .
- Dute si fa-ti bagajele, acum . spuse barbatul pe un ton bland .
  M-am dus in camera mea si am inceput sa impachetez . Nu prea aveam de ales nu ?
 Am impachetat tot ce aveam . Nu am uitat sa-mi iau bratara de la parintii mei . Cand am terminat , aveam 3 genti imense .
 Nu am luat chiar totul , fiind constienta ca trebuia sa incapa in masina .

 Am coborat jos , aducandu-le dupa mine .

  Femeia m-a condus la masina , in vreme ce barbatul mi-a carat bagajele .
  Dupa ce au terminat de incarcat bagajele in portbagaj , au intrat amandoi in masina . Barbatul , a pornit masina si a accelerat . Dupa cateva minute , linistea domnea in masina . Eu ma uitam pe fereastra , cu ochii in lacrimi , gandindu-ma la parintii mei . Nu am apucat nici macar sa-mi iau ramas bun de la ei .
  Deodata , femeia a rupt tacerea .
- Crezi ca o va primi ? intreba femeia .
- Trebuie . Nu are pe nimeni altcineva .
- Unde ma duceti ?. spun eu .
- La unchiul tau , spuse barbatul .
- Am un unchi ? Nu stiam .
- Da ai . A fost fratele tatalui tau . Nu se intelegeau prea bine .
 Suparata , m-am intors cu fata la geam din nou . Acum ma deranja foarte tare cand vorbeau de parintii mei . Mai ales cand foloseau timpul trecut .

 Am mers vreo 10 ore cu masina . Nu stiam in ce oras eram . Masina s-a oprit dintr-o data in fata unei case enorme . Afara era inorat si incepuse sa ploaie cu stropi marunti . M-am oprit putin sa ma uit mai bine la casa . Era foarte mare . Avea 4 etaje , + pod .Dar era foarte veche . Scanduri innegrite si rupte acopereau casa . Parca era una din casele alea de groaza   .

 Am luat o gura de aer , si am coborat din masina .

 Ceilalti doi , au luat-o inainte . Au ciocanit de 2 ori in usa din lemn veche , apoi se deschise cu un scartait groaznic . O batranica si-a aratat capul de dupa usa uriasa . Ne-a poftit inauntru .
Am intrat cu totii . Casa arata la fel de rau ca si pe afara . Ne-am asezat pe canapea .
- Domnul Hudson , va veni imediat spuse batrana , apoi disparu pe o usa .