Capitolul 12 . Unde sunt ?

    DPDV Rebeca :

Alergam . Eram foarte obosita , dar alergam . Alergam sa-mi salvez viata probabil caci desi eram foarte obosita , aproape epuizata , continuam . Ceva ma ingrozise si acum ma urmarea . ceva din intunericul care parea sa ma urmeze . Niste ochi scanteietori ce ma priveau cu interes . Deodata , acea aratare a sarit in fata mea , si desi nu-i puteam vedea chpui , caci intunericul i-l ascundea , eram ingrazita la propriu .

M-am intors cu spatele la el si am fugit in directia opusa . insa picioarele mele pareau ca nu vor sa alerge mai repede , si ,  plina de groaza , m-am intors sa privesc in spate , la urmaritorul meu , insa nu am mai apucat , caci doua brate blanoase cu ghiare ascutite si lungi ma lua in brate . Speriata , am inceput sa ma zbat si sa tip . Apoi , deodata mi-am deschis ochii . Eram bulversata de tot acel vis , iar inima inca-mi batea nebuneste .

Aveam broboane de transpiratie rece pe frunte , si am vrut sa-mi ridic mana sa le sterg , doar ca ...

-         Ce-i asta ? am spus eu cu voce tare , uitandu-ma la propriile-mi maini care erau legate de scaunul in care eram asezata . Picioarele-mi erau la fel de imobilizate cu o sfoara .

Acum , ca ma uitam mai bine , observam ca eram intr-o camera straina . de fapt , nici nu cred ca putea fi numita camera . Era mai un fel de debara , unde majoritatea oamenilor , isi tineau uneltele de gradinarit . Stiti , voi , o camera facuta din cateva scanduri printre care puteai sa  bagi un deget . Acum , era intuneric afara . Puteam observa razele de lumina ce proveneau de la luna . Si inauntru era intuneri , pana ce s-a auzit un clic micut , si un bec de deasupra mea se aprinse , aproape orbindu-ma .

-         Deci te-ai trezit , micuta tradatoare , spuse o voce groasa , mult prea infricosatoare pentru a putea fi omenesca .

Sangele imi ingheta in vene in acel moment . Priveam la umbra celui care imi vorbise , deoarece , acesta nu pasise in limina ca sa-l pot vedea .

-         C-cine esti ? intreb cu vocea ingrozita .De ce m-ai rapit ? am mai spus .

-         Deci tradatoarea are glas , spuse acea voce groasa .

-         Iesi in lumina , am spus eu aproape rugator . vreau sa te vad !

-         Crezi ca esti curajoasa ! spuse el . Dar nu e asa . Dar , daca tu tii , neaparat ... spuse el pasind in lumina .

Acel moment a fost cel mai groaznic din viata mea . Inima mi se oprise in piept , si uitasem sa respir . In fata mea , statea un monstru .

DPDV Eric :

Toata noaptea am stat treaz , si m-am gandit la Rebeca . Simteam ca ceva era ciudat si totusi nu-mi puteam explica ce anume .

Cand am auzit acele zgomote  , aseara , gandu-l mi s-a dus automat la rebeca . daca patise ceva ? Bineinteles , ca dupa ce doamna Menson m-a trimis in camera , asigurandu-ma ca nimic nu s-a intamplat , am plecat in recunoastere . Dupa ce holul s-a eliberat , am iesit usor pe hol , si m-am indreptat spre etajul fetelor .

 Stateam in fata camerei ei , cu ochii inchisi , sprijitit de peretele de langa usa ei si luam guri mari de aer , incercand sa-mi fac curaj . nu stiam ce aveam sa-i spun cand imi va deschide usa , insa trebuia sa ma asigur ca era bine .

 Am pasit in lateral , postandu-ma cu fata spre usa ei , si am batut o data . De inauntru nu se auzi nimic , asa ca mi-am permis sa mai insist putin , asa ca am mai batut o data . Insa nimeni nu raspunse . Am crezut ca poate adormise , sau poate nu dorea sa vorbesca cu mine . La acest ultim gand , o stare de vinovatie m-a cuprins . Poate ca nu trebuia sa fiu asa de rece ce ea .

Am plecat de acolo , intristat , ducandu-ma in camera mea .

Astazi se faceau 2 zile de cand nu mai auzisem de ea , si eram deja ingrijorat . Ce se intamplase cu ea ?

Am mers la orele obisnuite , si pe hol , m-am intalnit cu Julliette .

-         Hei ! am spus eu grabit . Nu stii  nimic de Rebeca  ? nu am mai auzit de ea de cateva zile , am spus eu incercand totodata sa par indiferent .

-         Nu ai auzit ? spuse ea .

-         Ce ?

-         Rebeca a fost transerata .

-         Ah ... si , nu stii unde ... am incercat eu sa aflu mai multe informatii .

-         Stii regulile ! Este interzisa aflarea datelor persoanelor care paraseste institulul , imi reprosa ea .

-         Da ... stiam , dar am crezut ca ... de fapt , de unde stii ? Ai vorbit cu ea ? Ti-a spus ca pleaca ? am intrebat-o eu cu inima stransa , gandindu-ma ca nu si-a luat la revedere de la mine . Nu ca mi-ar pasa .

-         Nu... recunoscu ea vinovata , insa asa ne-a spus doamna Menson . A plecat acum 2 seri . Cred ca era prea tarziu ca sa isi mai poata lua ramas bun . Plus ca , stii cat de stricta poate fi doamna Menson , spuse Julliette , incercand parca sa se scuze .

-         Mda , trebuie sa plec , am spus eu luand-o la fuga .

Am luat-o pe scari , prefacandu-ma ca ma duc in camera . Acum stiam ca ceva nu era in regula . Daca nu si-a luat ramas bun nici de la prietena ei cea mai buna , cu siguranta nu cred ca plecase de bunavoie .

 Am dat coltul spre hol , insa , in loc sa o iau spre stanga spre etajul baietilor , am luat-o in directia opusa , urcand rapid treptele spre urmatorul etaj .

 Ajuns in holul camerelor fetelor , am mers direct spre usa camerei Rebecai , si am apasat pe clanta , uitandu-ma in tanga si in dreapta , asigurandu-ma ca nu ma vedea nimeni .

 Am intrat , inchizand usa dupa mine , incet . M-am uitat prin camera , si am vazut  totul la locul sau , de parca rebca inca mai locuia acolo . m-am apropiat de patul care era nefacut , si am observat ca poza cu parintii ei inca trona pe noptiera ei .

Ceea ce imi dadea si mai mult alibi in privinta faptului ca rebeca nu ar fi plecat niciodata fara poza parintilor ei . Am mers repede la dulapul ei si l-am deschis . Asa cum banuiam , era plin de haine .

Avusesem dreptate . rebeca nu plecase de bunavoie , caci nu apucase sa-si faca nici macar bagajele .

 Am mai cautat cu privirea prin jur dupa indicii , insa nimic nu parea ne la locul lui . Atunci am vazut ceva . Un fel de caiet , ce avea copertile cartonate , ce iesea de sub perna . M-am propulsat imediat langa pat , si l-am luat in mana . L-am deschis la prima pagina , si am citit :

 “ Draga jurnalule .

Astazi a fost cea mai nefericita zi din ... “

L-am inchis inapoi , cu un “ poc “ si l-am strecurat sub haina ce o purtam , iesind apoi , din camera . Nu vroiam sa fiu surprins de nimeni iesind din camera rebecai , asa ca m-am furisat  pana inapoi in camera mea , incuind usa .

Cu inima batandu-mi de spaima de a fi prins , am inceput sa citesc din jurnal .

Stiam ca nu era bine , insa trebuia sa o gasesc . Acum , mai mult ca niciodata , eram sigur ca ceva se intamplase cu ea .

Statusem toata noaptea sa citesc jurnalul , ratand prima ora , de dimineata , iar acum motaiam la ora de istorie .  Gasisem chestii interesante , in jurnalul ei . Nu crezusem ca-i facusem asa o impresie . “ Tipul sexy care ma sperie “ . Am chicotit la acest gand , tocmai cand ora s-a terminat .

Trebuia sa caut mai multe informatii , insa pentru asta , aveam nevoie de ajutor . Exact atunci , pe hol tocmai se ivise Julliette , impreuna cu Luke . Exact pe cine cautam , mi-am spus fericit in gand .

___________________________________________________________

Am reusit sa scriu mai repede :)
Sper sa va placa , desi e cam scurt :(
Camentati !!!!!