Capitolul 14. Salvata

           Mda ... stiu ca am cam tras chiulul , dar asta doar pentru ca am avut o pana de idei . Acest capitol ii este dedicat lui Adda Adde , care a stiut sa ma certe si sa ma puna la punct pentru lipsa mea indelungata de pe blog . Imi pare sincer rau si va promit ca am sa incerc sa nu mai intarzii data viitoare . Sper ca mai e cineva pe aici care sa citeasca :)

 Oh , si sper ca acest capitol va va fi pe plac :D Deci .. lectura placuta , si astept impresii !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

          Rebeca adormise legata in acel scaun . Afara , mostrii construiau ceva ce semana cu un altar . O statuie care intruchipa o zeita trona in mijlocul altarului . Printre sutele de flori si pietre , se afla o masa decorata la fel , ce era chiar in fata statuii . Cateva torte aprinse erau impanzite in diferite colturi , toate in jurul statuii si implicit , a mesei .

Monstii inca mai pregateau lucrurile pentru seara ce va urma .

Seara se lasa incet , si se parea ca va fi destul de linistita . Doar un sacrificiu uman , va tulbura linistea padurii . Tortele aprinse deja luminau aleea catre locul sacrificiului .

 Usa de la acel adapost unde se afla Rebeca se smulse aproape , iar monstrul blanos intra . Se uita la Rebeca cu mila , fiindca el nu era de acord cu asta . Mama ei il ajutase in trecut , si pentru asta ii era recunoscator . Insa ea era o tradatoare si trebuia sa plateasca .

 Se repezi la scaunul unde se afla fata adormita , si incepu sa o dezlege . Ii desfacu banda adeziva de peste gura , ceea ce o facu pe fata sa se trezeasca automat si sa tresara de durere .

-         Daca vroiam sa-mi epilez mustata , fii sigur ca nu apelam la tine ! spuse fata ironica , nestiind ce o asteapta . Ce faci ? Ma dezlegi ? intreba ea mirata .

-         In curand va avea loc sacrificiul si doar nu vrei sa ratezi asta , nu ? ii spuse monstrul infricosator .

Rebeca inghiti in sec , intelegand in sfarsit ce se petrecea acolo .

-         Ma veti omori ? intreba ea innecandu-se si avand lacrimi in ochi .

-         Cam asa ceva , spuse monstrul .

-         Nu inteleg ! De ce eu ? Ce v-am facut ?Va rog nu ma omorati ! planse ea , fiind trasa de monstru spre usa deschisa .

Acesta se opri o clipa .

-         Tu chiar nu stii ? intreba el mirat .

-         Ce sa stiu ? intreba ea inghitindu-si lacrimile .

-         Ce ai facut . Chiar nu stii nu-i asa ?

-         Nu stiu nimic . Te rog lasa-ma sa plec , se planse ea .

-         Rebeca Hudson , 17 ani , descendenta a Mariei Hudson . Mama ta , a fost o adevarata binecuvantare pentru noi si aproape toti monstii ii sunt datori pe viata ! spuse monstrul privind-o .

-         Mama ? Mama v-a cunoscut pe voi ? V-a salvat ? Atunci de ce imi faceti asta ? intreba Rebeca disperata .

-         Pentru ca ne-ai abandonat ! spuse monstrul .La 14 ani , cand parintii tai au murit , tu trebuia sa-i iei locul . Tu ii mostenise-i darul !

-         Ce dar ? Nu inteleg ! spuse Rebeca disperata .

      -           “ Chemarea “! Spuse monstrul pe un ton de < evident > .Tu trebuia sa devii protectoarea noastra . In schimb , a trebuit sa infruntam un adevarat razboi cu “ Vanatorii “ .

-         Vanatorii ?

-         Cei ce vor sa ne vaneze . Sa ne omoare , Rebeca ! Iar tu nu ai fost aici sa ne ajuti ! Ne-ai tradat ! spuse el .

-         Dar ... dar ... eu nu am stiut niciodata ... nu as fi ... daca as fi stiut . Dar nu am avut nicio idee ... eu.... eu .... incepu ea da bolmojeasca printre lacrimi .

-         Stiu . Si te cred . Sincer , doar ca eu nu pot face nimic , spuse monstrul inaintand spre usa , tragand-o si pe Rebeca dupa el .

-         Te rog ! spuse ea . Ma jur ca nu v-as fi lasat daca as fi stiut macar . Te rog lasa-ma sa plec . Nu poti sa ma omori ! spuse ea rugator .

Monstrul ramase cateva clipe pe ganduri , uitandu-se la ea . Mainile acestuia , acoperite cu blana , cu ghiare lungi , ce pana acum o clipa erau infasurate strans in jurul mainilor Rebecai , pareau ca-si slabesc stransoarea .Rebeca sperase pana in ultimul moment ca labele lui ii vor elibera mainile , pana ce stransoarea lor se intari inapoi peste mainile ei , fancand-o sa o doara . Incepu sa o traga din nou spre iesire , de data asta mai violent . Desi ea incerca sa se zbata , era clar ca monstrul era mult mai puternic .

O secunda dura totul , cand monstrul ii dadu deodata drumul la maini , iar ea cazu pe spate , auzind o bufnitura puternica . Imediat , Rebeca se ridica in picioare gata sa o ia la fuga , cand vazu monstrul jos , inconstient . O ditamai piatra statea la cativa centrimetri de capul monstrului manjita cu sange . Sangele lui , se gandi Rebeca .

Aceasta era putin dezorientata si nu prea stia ce sa faca sa o ia la fuga ? Cine o ajutase ? Ce trebuia sa faca acum ?

Cateva sunete din tufisurile de alaturi o alarma pe Rebeca . Era oare posibil ca alti monstri sa vina dupa ea ? Trebuia sa scape de acolo , inainte ca ei sa puna mana pe ea din nou . Iesi afara din acel adapost , cu gandul sa fuga in directia opusa , insa exact atunci , din tufisuri aparu Eric .

-         Aveai de gand sa fugi fara sa le multumesti salvatorilor tai ? intreba acesta ironic  desfacandu-si bratele exact cand Rebeca se arunca spre el sa-l imbratiseze .

-         Ai venit ! M-ai salvat ! spuse ea  cu bucurie in voce strangandu-l puternic in brate , observand ca Eric ii intoarce gestul strangand-o si el la piept .

-         De fapt noi toti ! spuse o voce cunoscuta .

Iesind din tufisuri , Luke si Juliette zambeau cu speranta .

-         Prieteni ! cat ma bucur sa va vad ! spuse Rebeca bucuroasa aruncandu-se asupra lor si sufocandu-i intr-o imbratisare . Nu-mi vine sa cred ca ati venit dupa mine ! Cum m-ati salvat ? intreba ea bucuroasa .

-         Poveste lunga , dar a fost o nimica toata ! spuse Luke facand un gest cu mana de parca nu ar fi depus prea mare efort .

-         Asa e . Mai ales cand Eric a facut aproape toata munca ! spuse Juliette impreunandu-si mainile la piept si uitandu-se cu repros la Luke .

-         Eric ? spuse Rebeca nevenindu-i sa creada , si intorcandu-se sa se uite la cel cu pricina.

Acesta statea in picioare cu mainile in buzunarele blugilor , uitandu-se peste tot , numai la ea nu .

Insa nu avu sanse sa scape , caci Rebeca se arunca spre el sa-l imbratiseze din nou , ceea ce lui ii facu mare placere .

-         Multumesc ! sopti ea uitandu-se in ochii lui negri fiind inca imbratisati .

-         Doar ti-am promis , spuse el strangand-o putin mai tare pe aceasta .

-         Aaa... nu ca as vrea sa va stric romantismul , dar ar mai bine sa o luam la drum daca nu vrem sa fim asaltati de monstri ! spuse Juliette uitandu-se precauta la lumina ce se strecura printre copacii .

-         Lasa-i sa vina ! Ii fac praf ! Spuse Luke umflandu-se in pene , si batandu-se cu un pumn peste piept .

-         Mda ... ar fi mai bine sa plecam , spuse si Rebeca luandu-se dupa Juliette si inaintand in padure .

-         Dar as putea sa-i fac praf intr-o secunda ! spuse Luke ridicand din maini , pangandu-se .

-         Da , sigur ! il luara fetele in ras .

-         Hai mai bine sa plecam , spuse si Eric batandu-l cu mana pe un umar si luand-o si el dupa fete .

Luke nu avu incotro si ii urmara prin padurea deasa , ghidati doar de lumina lunii .

            

Eric ajunse acum langa Rebeca , mergand in acelasi pas , in timp ce Juliette si Luke mergeau mai in fata prostindu-se . Nu aveau cum sa auda discutia din spatele lor .

-           Multumesc din nou , ca m-ai salvat ! spuse Rebeca recunoscatoare .

-         Ai de gand sa iti mai ceri mult scuze ? Daca stiam , nu te mai salvam ! spuse Eric zambind si necajind-o .

Rebeca ii dadu un cot in joaca si continuara sa mearga . La un moment dat Eric obserca ca Rebeca era imbracata subtire , iar afara era clar mult prea frig pentru pijamalutele ei . Simtindu-se ca un gentleman , Eric isi dadu jos geaca lui de piele , punand-o in jurul Rebecai . Aceasta fu putin surprinsa la inceput , dar nu o refuza , ba din contra . Cand mana lui ii imbratisa umerii sa-i puna geaca lui peste , Rebeca ii opri mana peste umerii ei , uitandu-se la el zambind .

Eric intelese mesajul si isi lasa mana sa se odihneasca pe umarul ei , tragand-o in acelasi timp spre el , pentru a o incalzi .

 Contiinuara se mearga , paranduli-se ca trecusera cateva minute bune de cand mergeau .

Luke se opri dintr-o data cu ochii bulbucati , in timp ce toti se adunara in jurul lui .

-         Ce e Luke ? Ce s-a intamplat ? intreba Julietta alarmata .

-         Vin ! spuse el ingrozit . Monstrii vin dupa noi ! spuse el .

Toti au inceput sa fuga , stiind ca monstrii erau pe urmele lor . Ei alergau mult mai repede si aveau mirosul mult mai dezvoltat , asa ca aveau sa-i prinda intr-o secunda .

Rebeca nici nu mai avu timp sa se gandeasca cum de Luke stia asta , dar bineinteles ca stia ca e o putere de-a lui .

 Cu totii alergau prin padure , sarind peste tufisuri si trunchiuri de copaci rasturnatela pamant , evitand crengile mult prea joase .

Din spatele lor , cateva urlete se auzira , iar cei patru isi intoarsera imediat capetele in directia sunetelor , continuand insa sa alerge .

Rebeca se impiedica de o creanga aflata la pamant si cazu in genunchi  , ceea ce ii incetinira pe ceilalti . Maraiturile si urletele se auzeau din ce in ce mai aproape , iar Rebeca mai ca nu mai putea tine pasul . Ii parea nespus de rau ca ii bagase pe prietenii ei in asta , dar acum nu era timp de scuze .

Isi intoarse capul inapoi , sa ii vada mai clar pe acei monstri . Erau chiar cei din poienita ce o descoperi langa casa unchiului ei . Aceleasi oratanii cu coarne , gheare si par in exces , ii alergau acum pentru a-i omori.

Totul se intampla cu incetinitorul , iar Rebeca vazu cum unul din monstri sari asupra ei , gara ca o captureze . Il putea vedea clar . Arata ca un animal  asemanator cu un lup , dar mult mai mare , cu o cocoasa mare in spate , cu bot si dinti ascutiti , dar complet chel , avand si niste gheare exagerat de mari . Facuse cativa pasi si sari asupra ei . Aceasta se lasa la pamant , acoperindu-se cu mainile , in timp ce astepta impactul , care nu veni . Isi ridica privirea , ca sa vada doar foc ! Un zid de foc o despartea de acel mostru care scheuna si cauta o cale de a patrunde prin flacari fara sa se arda .

Rebeca se uita in spetele ei , unde Eric statea cu mainile intinse spre foc parand ca-l ... controleaza . Se minuna cum tocmai Eric facea toate astea , amintindu-si ca ea crezuse ca e posibil ca el sa nu aiba nicio putere .

Ii cauta privirea , dar Eric privea direct in fata , impanzind focul intr-un semicerc perfect impenetrabil , tinandu-i la o parte pe monstri . Pentru o clipa avu senzatia ca ii evita privirea intentionat , cand Juliette o trase de mana pentru a se ridica in picioare . Incepusera sa alerge din nou , alaturandu-se si Eric .

-         Focul nu-i va retine foarte mult ! declara el , continuand sa alerge , pastrandu-si distanta fata de Rebeca .

Pana la urma ajunsera la o casa imensa , ce parea mai mult un  castel . Era construit din pietre si avea un zid inalt , intarit cu sarma electrica . Toti intrara pe poarta si se adapostrisera in acea casa .

-         Bill ! striga Juliette .

-         Cine e Bill ? intreba Rebeca curioasa .

-         Face parte din povestea lunga pe care o vei auzi putin mai incolo , ii raspunse ea zambind .

-         El ne-a ajutat sa te gasim , completa si Luke .

Imediat , un baiat inalt , cu parul lung prins intr-o coada in varful capului se arata si ii poftira pe cei patru intr-o camera pentru a se odihni.