Capitolul 1. Inceputul

   Rebeca pov :

 Buna ! Ma numesc Rebeca Hudson , am 17 ani , si traiesc cea mai frumoasa poveste de groaza .
   Totul a inceput acum 3 ani . Eu aveam doar 14 ani , si ma bucuram de viata mea normala , impreuna cu prietenii mei . Aveam niste parinti minunati . Ma lasau sa merg la petreceri , la discoteca , si sa stau cat vreau eu . Ce-i drept , aveau si incredere in mine . Iar cand intarziam , aveam grija sa -i sun , pentru a nu-si face griji . Erau niste parinti foarte iubitori . Nu ma certasera niciodata .
  Ce-i drept , munca lor le ocupa destul de mult timp . Eu stateam cu o bona cat timp lipseau .

  Parintii mei lucrau impreuna , si cateodata plecau cand te asteptai mai putin . Deobicei lipseau vreo 2-3 zile , iar cand se intorceau , imi aduceau cate un cadou . Nu ca ar fi vrut sa ma cumpere pt faptul ca ei lipseau , insa stiau ca de fiecare data cand trebuiau sa plece eu ma suparam , pentru ca le duceam dorul , asa ca , prin aceste cadouri , ii aveam mereu alaturi de mine .

De fapt , aveam o bratara din aur alb pe care mi-au daruit-o parintii la 7 ani , iar de fiecare data cand veneau acesa , imi mai aduceau cate un accesoriu pt bratara . Aveam foarte multe accesorii , dar erau foarte micute , si nu parea incarcata bratara . Fiecare accesoriu era unic , prin forma sa . Toate erau de un rosu sangeriu  .

 Nu-mi faceam griji . Stiam ca de fiecare data cand plecau , se intorceau acasa teferi . Stiam ca se vor intoarce orice ar fi . Asta pana intr-o zi .

   ******

Ding-dong !

Soneria de la usa se auzea din camera mea .

  Bona se duse sa deschida  usa . Poate erau parintii mei . Plecasera de 2 saptamani , fara sa zica nimic. Ca deobicei .
  Am iesit repede din camera . Dar nu erau ei .
 Era doar o femeie si un barbat , imbracati in costum . Vorbeau ceva cu bona .
  Am vrut sa ma intorc in camera mea , dar bona ma strigat sa vin jos .
 - Rebeca , dumnealor sunt  domnul Andre Flawood si doamna Mona Asper . Au vesti despre parintii tai .
 Eu ma uitam la ei , si ei la mine . Oare cine erau ? Si ce vroiau sa-mi spuna despre parintii mei ?
 Am intrat cu totii in sufragerie . . Eu stateam pe un fotoliu , cuminte , asteptand sa inceapa discutia .
- Deci ... incepu femeia . Rebeca , ce stii tu despre locul de munca al parintilor tai ?
- Credeam ca voi trebuia sa-mi spune-ti ceva despre parintii mei . Am spus eu , iritata de intrebare .
Cei doi se uitara o clipa unul la altul , apoi incepu sa vorbeasca barbatul .
- Rebeca , stii sau nu stii ? intreaba el cu o voce mult mai calma decat cea a femeii .
- Nu . Nu stiu .
- Esti sigura ? interveni femeia .
- Da . Stiu doar ca au legatura cu protejarea oamenilor . Altceva nu stiu .
Cei doi se mai uitara o data unul la altul , iar apoi se intoarsera cu fata la mine .
- Rebeca , nu stiu cum sa-ti spun , dar parintii tai ... incepu barbatul .
- Ce-i cu ei ?
- Au fost gasiti morti . interveni femeia .

- Ce ? Nu se poate  ! Sigur e o greseala , spun eu incercand sa-mi inghit lacrimile .

- Nu e nici o greseala . Imi pare rau , spuse barbatul  pe un ton la fel de bland .

- Nu ! Nu se poate ! Ei trebuie sa se intoarca in cateva zile . Nu pot fi morti ! Va inselati .

 Lacrimile mi-au inundat ochii , in timp ce tipam la ei . Am luat-o la fuga pe scari pana am ajuns in camera mea . M-am aruncat pe pat , si am inceput sa plang  in hohote .