Persoane interesate

vineri, 12 august 2011

Capitolul 3 : Unchiul

Din capul scarilor , un barbat de vreo 50-55 de ani , cobora incet .
- Voi erati ! spuse barbatul iritat .
- Da . Vrem sa mai vorbim ceva cu tine , zise Andre .
- Haideti in biroul meu . Doamna Adams , condu-o pe copila in camera ei ,spuse unchiul .
- Vino copila ! imi spuse batrana pe un ton rece .
 Am urmat-o pe scari . Ea a urcat , si a urcat , pana la ultimul etaj , adica podul. Acolo era o usa veche de lemn , pe care a deschis-o . Aceasta a scartait , si apoi s-a oprit cand a atins peretele . Am intrat si ...ei bine , la ce sa ma astept ? Camera arata groaznic . Ca sa nu mai spun ca era plina de panze de paianjen . Inauntru nu era decat un pat si o masa .
  Mi-am facut loc printre panzele de paianjen si am intrat sa ma uit mai bine .
 - Aici voi sta ? intreb eu nesigura .
- Nu pt mult timp, crede-ma .
- Dar e plin de praf si panze de paianjen , spun eu .
- Si ? O sa te obisnuiesti  tu .
Apoi pleca .
 M-am apropiat de pat  , si am incercat sa-l bat usor , ca sa iasa praful . Un nor imens de praf a iesit din el facandu-ma sa tusesc , apoi am deschis repede un geam .
 Astia nu au auzit de aspirator ?
 Dupa cateva minute am auzit o masina plecand . Perfect ! M-au lasat aici !
 Doamna Adams a venit si mi-a adus bagajele . Am intrebat-o daca imi poate da ceva pt praf , dar ma luat in ras si a plecat .
 Nu mi-am despachetat niciun bagaj . Asa-zisul meu dulap , nu era decat o adunatura veche de scanduri rupte .
  Nu aveam vreo idee cum voi dormi la noapte , sau mai bine spus unde voi dormi , caci pe patul ala murdar si plin de praf , cu siguranta nu .
 Pe la ora 19 , doamna Adams m-a chemat la masa .
 M-am asezat in liniste . Unchiul statea in capatul celalalt al mesei . Linistea se lasa peste incapere .
 Doamna Adams mi-a dat o farfurie cu un fel de tocanita . Am inghitit-o destul de greu . Avea gust mai mult a carton umed cu mult delicat  , dar stiam ca nu voi primi altceva .
  Apoi , cu totii s-au retras in camera lor .
 Eu a trebuit sa urc din nou in camera mea .
M-am uitat la pat , apoi la valize .
 Atunci mi-a venit o idee . Aveam intr-o valiza cateva haine care nu-mi mai trebuiau , dar care nu m-am indurat sa le arunc . Se pare ca situatiile disperate , cer masuri disperate .
 Le-am scos repede din valiza si le-am pus pe pat . Le-am asezat astfel incat sa acopar tot patul . Acum puteam si eu sta pe patul ala . Noaptea am adormit plangand ,  gandindu-ma la parintii mei .
 Dimineata , m-am trezit mai obosita decat ma culcasem .
 Am coborat scarile incet , si am surprins o discutie intre unchiul si o doamna .
- Avem nevoie de ea . spuse doamna aceea .
- Mie mi-au dat-o in grija spuse unchiul . Si in plus ea nu e ca frate`miu . Nu e asa cum erau parintii ei .
- Trebuie sa fie . Stii bine ca atunci cand vor veni dupa ea , nu te vei putea descurca singur.
- Neata ! zise doamna Adams iesind dintr-o camera . Nu mai trage cu urechea si vino la masa .
 Nu am mai spus nimic si m-am dus dupa ea . Mi-a pus in fata o farfurie cu omleta , care nu arata tocmai comestibila .Insa m-am fortat sa mananc , fiindca nu vroiam sa mor de foame .
 Doamna Adams nu era o persoana tocmai draguta , dar , decat unchiul , care nu-mi vorbea aproape de loc ...
 Dupa ce am terminat de mancat , ma gandeam ce sa fac .
- Doamna Adams ? intreb eu .
- Da . Ce mai vrei ? intreaba ea nervoasa .
- Pot sa ies putin pe-afara ?
- Atata timp cat nu ma mai necajesti si nu-mi stai in cale , din partea mea poti sa faci ce vrei . raspunse batrana iritata de intrebarea mea .
 Am iesit din bucatarie , fara sa mai scot o vorba . Doamna Adams  a mai strigat din patele meu ceva , cum ca sa nu ma duc in padure daca tin la viata mea .
 Am deschis usa care scartaia groaznic si am pasit afara .
Se pare ca era la fel de innorat , desi nu mai ploua acum .
 M-am dus in spatele casei . Era o padure . M-am apropiat de ea . M-am uitat prin prejur , si era pustiu . In afara de casa unchiului , nu mai era vreun semn ca cineva ar locui pe acolo . Am inaintat in padurea deasa , dupa ce m-am mai uitat o data la casa unchiului . Stiam ca era o nebunie . Puteau fi animale salbatice , care m-ar putea omora intr-o secunda . Dar , ceva ma atragea spre acea padure . Nu stiam ce , sau cine , si in niciun caz de ce , dar am continuat sa inaintez spre mijlocul padurii . La urma urmei nici nu-mi mai pasa . Daca parintii mei nu mai erau , atunci nici eu nu-mi mai doaream sa traiesc .
 Am inaintat incet . Deodata un stol de ciori si-au luat zborul dintr-un copac , facand un zgomot ce rasuna in padurea deasa .
 M-am speriat putin , dar am continuat sa inaintez . La un moment dat , am observat cateva animale care alergau speriate . M-am uitat in directia din care veneau si am observat un luminis . Stiam ca trebuia sa ma departez de acel loc , insa , in loc de asta , m-am apropiat sa vad ce era acolo .
 Cand m-am apropiat destul de mult , am vazut o scena de lupta . Era sa tip , dar mi l-am innabusit la timp . Cei ce se luptau nu erau oameni . Nici macar animale .
 Erau ....MONSTRI !

 

4 comentarii:

  1. Stii ce? Mi se pare ca evoluezi. Felicitarri! Cat despre biata rebeca...nu stiu ce o asteapta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce?!Sunt in ceata :))
    Deci...monstrii...ihh. Suna interesant.Mi-a placut capitolul. Felicitari :)

    RăspundețiȘtergere