Capitolul 13 . Cum o gasim pe Rebeca ?

Rebeca POV :

Cand am vazut acel monstru care a iesit din lumina , am inceput sa tip . Tipam cat de tare puteam , iar lacrimile nu intarziasera sa-mi curga . Eram al naibii de speriata si ma zbateam in scaunul in care eram legata . Era cat pe ce sa cad cu tot cu scaun daca acel ... monstru nu ma prindea . Preferam sa nu o faca , caci , acum paralizasem de frica , insa plangeam in continuare . Arata , groaznic , fioros , infricosator !

 Avea cam 2 metri inaltime , era cocosat , avea colti lungi , care se rasfirau peste buza inferioara , si era acoperit de blana roscata .  Ochii ii erau galbeni , iar mainile sale , mult prea mari , aveau gheare ascutite .

Monstrul ma aseza cum eram , si se departa cativa pasi sa ma poata privi .

-         Vezi ? Te credeai curajoasa , dar de fapt nu esti decat o mucoasa tradatoare .

-         De ce faci asta ! spun disperata , simtind ca nu mai am aer in piept si ca ma doare .

-         Pentru ca trebuie sa iti platesti tradarea , spuse monstrul nervos .

-         Ce tradare ? nu inteleg ! am plans eu .

-         Gata ! Trebuie sa-ti pregatim pedeapsa , inainte de luna plina , spuse monstrul , iesind din incapere .

Am ramas acolo , aplecata in fata , incercand sa respir , in timp ce durerea din piept persista , iar lacrimile continuau sa-mi cada .

Nu inteleg nimic ! Si cu siguranta nu sunt nebuna . Imi doresc doar ca cineva sa ma salveze , insa cer prea mult . Stiu ca asta imi este sfarsitul .

Autor POV :

Intre timp , la ospiciu , Eric , impreuna cu Luke , si Julliette , isi faceau planuri .

-         Cum adica rebeca a fost rapita ? intreba Luke confuz .

-         Asa bine . Ce nu pricepi ? se rasti Eric la el.

-         Si noi cum putem sa o ajutam ? intreaba Julliette .

-         Off... chiar trebuie sa le fac eu pe toate ? intreba exasperat Eric . Cine stapaneste : Vederea “ , cumva eu ? intreba ironic .

-         Eu o stapanesc , spuse Luke revoltat .

-         Bravo ! spuse Eric si mai ironic .Acum incearca sa “ vezi “ ceva despre Rebeca .

-         Nu am ajuns asa de departe cu abilitatile mele , dar voi incerca , spuse Luke .

Isi inchise ochii si incepu sa se concentreze . Incerca din rasputeri sa se gandeasca la Rebeca si la locul unde ar putea fin , incat ii aparuse broboane de transpiratie pe frunte . Incepu sa tremure vizibil , si apoi isi deschise deodata ochii , privind in gol .

-         E... intr-un fel de camera din scandura . E intuneric . ea ..plange . .... Ceva de luna plina .... si sacrificiu .... MONSTRU ! spuse el aproape tipand si iesind din meditare .

Toti erau socati si nimeni nu indraznea sa spuna ceva .

-         Acum ce facem ? sopti Julliette .

-         Trebuie sa vorbim cu ultima persoana care a vazut-o , spuse Eric .

-         Doamna Menson spuse Julliette si Eric la unison .

Pe cand cei trei isi faceau planuri , doamna Menson era in biroul ei , completand formalitati , cand telefonul ii suna .

Se uita la apelant si raspunse :

-         Alo ? spuse femeia .

-         Buna seara , doamna Menson spuse vocea unui barbat .

-         Andre , ce placere sa te aud .

-         Deasemenea , raspunse acesta . Spune-mi , ai scapat de fata ? spuse pe un ton grav .

-         Bineinteles , spuse doamna Menson . Oricum , era si timpul sa o gaseasca , si daca asta ne protejeaza pe noi , am facut ce a trebuit , spuse aceasta serioasa .

-         Bun . Am sa trec saptaman viitoare sa vad cum se descurca copii si daca sunt gata de confruntare . Mai vorbim atunci .

-         Bina , pa ! spuse doamna Menson , inchizand , avand un zambet satisfacut in coltul buzelor .

Insa , ceea ce ea nu stia , era ca in tot acest timp , Eric , intreuna cu Julliette si Luke , au ascultat toata discutia .

In drumul lor , pentru a cere lamuriri , s-au oprit la usa biroului ei , care era intre deschisa cand au auzi ca vorbeste la telefon .

Acum au inteles ca doamna Menson nu le era aliat , ci dusman .

Au plecat cu totii cat de repede au putut , pentru a nu fi vazuti , si s-au adapostit tocmai in camera Rebecai .

-         Ce facem acum ? intreba Julliette cu respiratia sacadata de la alergat .

-         Mai intai , verificam camerele video . Trebuie sa fi inregistrat ceva . Julliette ? Te ocupi tu de procurarea casetelor ? intreba Eric .

-         Atata timp cat imi creati o diversiune , pot sa scot casetele doar daca le vad , spuse aceasta .

-         Bine , Luke ? te ocupi de asta ? intreba Eric .

-         Dap ! spuse el .

-         Bine , oameni , trebuie sa ne grabim . Luna va rasari maine seara , iar noi trebuie sa o salvam pana atunci , spuse Eric .

Toti au fost de acord , si au plecat in camerele lor , pentru a se pregati . Numai Eric ramase cu cateva secunde mai mult sa priveasca in camera , apoi , isi dadu seama de ceva , si fugise in camera lui .

Trantind usa , Eric deschise jurnalul Rebecai pana la ultima fila , unde avea scrise mai multe chestii , importante , ca de exemplu parole , sau zile de nastere , printre care si numere de telefon .

Eric urmari lista cu numere de telefon si il gasi tocmai pe al ei . Isi inhata rapid telefonul si forma numarul .

Rebeca POV :

Inca eram legata de scaun , si scanceam . Nu mai aveam lacrimi , asa ca stateam acolo , uitandu-ma la lumina ce venea de printre scanduri , cand un sunet se auzi .

Venea din buzunarul pantalonilor mei . Ce noroc ! Ii aveam in buzunarul de la spate , asa ca puteam sa ajung la el , desi nu il puteam lua in mana .

Mi-am fortat bratele sa se impinga in telefon , pentru a putea raspunde . O voce mult prea cunoscuta a raspuns .

-         Alo ? Rebeca ?

-         Da ? am spus eu cu vocea ragusita de atatea lacrimi .

-         Sunt Eric , esti bine ?

-         Oh , slava Domnului , Eric , am nevoie de ajutor ! am spus disperata . Am fost rapita !

-         Stiu . – se lasa putin linistea – Te scoatem cat de repede putem , continua el dupa un moment .

-         Voi ? Care voi ? am intrebat speriata . Sa nu ii spuneti doamnei menson ea .......

Insa doar atat am reusit sa mai spun , pentru ca telefonul imi fusese luat cu brutalitate din maini si strivit ca o rosie .

Am privit monstrul ce statea in fata mea , inghitind in sec .

-         Vad ca esti obraznica , spuse el vizibil suparat . Nu ma fa sa ma enervez .

Eu doar mi-am lasat privirea in jos , incapabila sa mai pot scoate vreun sunet . Insa monstrul nu pleca asa cum ma asteptam , si se apropie de mine , si imi ridica fata sa ma poata privi in ochi .

-         Hmm ... nu esti chiar asa cum mi te-am imaginat , spuse monstrul privindu-ma curios .

M-am uitat mirata la el , iar monstrul a mai vrut sa spuna ceva , cand a fost chemat de niste maraituri din afara camerei . Mi-a dat drumul si a plecat , lasandu-ma din nou in intuneric .

Nu stiu de cat timp stateam acolo , dar cert e ca acum e zi . Viata mea depinde de o singura persoana . Si anume Eric . Ma va gasi , oare ? Si ... de cand atata interes pentru mine ? Oare despre cine vorbea cand a spus ca are ajutoare .

Doamne ajuta-ma ! Nu vreao sa mor . Nu acum . Nu asa !

Imi vreau viata inapoi . Vreau ... vreau sa nu mai exist ! am spus printre lacrimi .

Leapsa ! Tu esti :D

Am primit o leapsa de la ..Lavideea , leapsa care tocmai am terminat de completat pe blogul meu de pe wordpress :)
Dar nu-i nimic , o mai fac o data !

1.Desene preferate?

Asta e grea ,avand in vedere ca toata ziua ma uit la ele 

Cred ca … Insula dramei totale . Nu ! Spioanele… da… astea imi placeau la nebunie 

2.PC sau TV?

Amandoua , dar mai mult PC 

3.Fustita sau pantaloni?

Pantaloni 

4.Spune un lucru neobisnuit la tine!

Nu stiu daca e neaparat neobisnuit , insa sunt foarte creativa si ma pricep sa fac diverse chestii hand made 

5.Ce moment din zi îți place mai mult?

Noaptea ! E asa de liniste si racoare …

Aici m-am cam impotmolit . Un alt set de intrebari ? De data asta sunt puse de cine completeaza leapsa si trebuie sa raspunda tot el ?

Hmm … nu stiu , dar raspund si eu la toate . Ce-o iesi , o iesi 

1. Daca ar trebui sa aleg intre prietenie si iubire as alege….Iubirea ! Cu siguranta iubirea , deoarece nu cred in prietenie .

2. La nunta as purta o rochie de culoare…ALBA ! categoric 

3. Imi plac baietii/fetele

Baietii , din moment ce sunt fata !!! 

4. Cel mai mult o iubesc pe…Mama 

5. Am … ( numar) prieteni adevarati .

X prieteni . X apartine multimii vide , deci X = 0  )

6. Daca ar trebui sa aleg intre fericirea mea sau a doua persoane as alege…

Fericirea mea , pentru ca sunt o persoana egoista ( bineinteles , de aici se exclud unele persoane , nu sunt chiar asa de cruda ) !

7. Daca cel pe care il iubesc ar place pe altcineva as…

As renunta , deoarece nu are rost sa stric o relatie de dragoste pentru un capriciu de-al meu 

8. Ce  nu as putea face niciodata…

Nu spun niciodata niciodata  . Insa , cred ca niciodata nu as putea sa fiu atat de nesimtita cum sunt unii 

9. Cartea mea preferata este…

Nu ma obliga sa spun asta  ( Imi plac toate , si deobicei preferatele mele sunt cele ce le-am terminat recent 

Deci , dau mai departe … oricui imi viziteaza blogul si vede postarea , si care , apropo , sunt obligati sa-mi lasa intr-un comm link-ul blogului lor cu postarea :)

XoXo Kisses :*

Capitolul 12 . Unde sunt ?

    DPDV Rebeca :

Alergam . Eram foarte obosita , dar alergam . Alergam sa-mi salvez viata probabil caci desi eram foarte obosita , aproape epuizata , continuam . Ceva ma ingrozise si acum ma urmarea . ceva din intunericul care parea sa ma urmeze . Niste ochi scanteietori ce ma priveau cu interes . Deodata , acea aratare a sarit in fata mea , si desi nu-i puteam vedea chpui , caci intunericul i-l ascundea , eram ingrazita la propriu .

M-am intors cu spatele la el si am fugit in directia opusa . insa picioarele mele pareau ca nu vor sa alerge mai repede , si ,  plina de groaza , m-am intors sa privesc in spate , la urmaritorul meu , insa nu am mai apucat , caci doua brate blanoase cu ghiare ascutite si lungi ma lua in brate . Speriata , am inceput sa ma zbat si sa tip . Apoi , deodata mi-am deschis ochii . Eram bulversata de tot acel vis , iar inima inca-mi batea nebuneste .

Aveam broboane de transpiratie rece pe frunte , si am vrut sa-mi ridic mana sa le sterg , doar ca ...

-         Ce-i asta ? am spus eu cu voce tare , uitandu-ma la propriile-mi maini care erau legate de scaunul in care eram asezata . Picioarele-mi erau la fel de imobilizate cu o sfoara .

Acum , ca ma uitam mai bine , observam ca eram intr-o camera straina . de fapt , nici nu cred ca putea fi numita camera . Era mai un fel de debara , unde majoritatea oamenilor , isi tineau uneltele de gradinarit . Stiti , voi , o camera facuta din cateva scanduri printre care puteai sa  bagi un deget . Acum , era intuneric afara . Puteam observa razele de lumina ce proveneau de la luna . Si inauntru era intuneri , pana ce s-a auzit un clic micut , si un bec de deasupra mea se aprinse , aproape orbindu-ma .

-         Deci te-ai trezit , micuta tradatoare , spuse o voce groasa , mult prea infricosatoare pentru a putea fi omenesca .

Sangele imi ingheta in vene in acel moment . Priveam la umbra celui care imi vorbise , deoarece , acesta nu pasise in limina ca sa-l pot vedea .

-         C-cine esti ? intreb cu vocea ingrozita .De ce m-ai rapit ? am mai spus .

-         Deci tradatoarea are glas , spuse acea voce groasa .

-         Iesi in lumina , am spus eu aproape rugator . vreau sa te vad !

-         Crezi ca esti curajoasa ! spuse el . Dar nu e asa . Dar , daca tu tii , neaparat ... spuse el pasind in lumina .

Acel moment a fost cel mai groaznic din viata mea . Inima mi se oprise in piept , si uitasem sa respir . In fata mea , statea un monstru .

DPDV Eric :

Toata noaptea am stat treaz , si m-am gandit la Rebeca . Simteam ca ceva era ciudat si totusi nu-mi puteam explica ce anume .

Cand am auzit acele zgomote  , aseara , gandu-l mi s-a dus automat la rebeca . daca patise ceva ? Bineinteles , ca dupa ce doamna Menson m-a trimis in camera , asigurandu-ma ca nimic nu s-a intamplat , am plecat in recunoastere . Dupa ce holul s-a eliberat , am iesit usor pe hol , si m-am indreptat spre etajul fetelor .

 Stateam in fata camerei ei , cu ochii inchisi , sprijitit de peretele de langa usa ei si luam guri mari de aer , incercand sa-mi fac curaj . nu stiam ce aveam sa-i spun cand imi va deschide usa , insa trebuia sa ma asigur ca era bine .

 Am pasit in lateral , postandu-ma cu fata spre usa ei , si am batut o data . De inauntru nu se auzi nimic , asa ca mi-am permis sa mai insist putin , asa ca am mai batut o data . Insa nimeni nu raspunse . Am crezut ca poate adormise , sau poate nu dorea sa vorbesca cu mine . La acest ultim gand , o stare de vinovatie m-a cuprins . Poate ca nu trebuia sa fiu asa de rece ce ea .

Am plecat de acolo , intristat , ducandu-ma in camera mea .

Astazi se faceau 2 zile de cand nu mai auzisem de ea , si eram deja ingrijorat . Ce se intamplase cu ea ?

Am mers la orele obisnuite , si pe hol , m-am intalnit cu Julliette .

-         Hei ! am spus eu grabit . Nu stii  nimic de Rebeca  ? nu am mai auzit de ea de cateva zile , am spus eu incercand totodata sa par indiferent .

-         Nu ai auzit ? spuse ea .

-         Ce ?

-         Rebeca a fost transerata .

-         Ah ... si , nu stii unde ... am incercat eu sa aflu mai multe informatii .

-         Stii regulile ! Este interzisa aflarea datelor persoanelor care paraseste institulul , imi reprosa ea .

-         Da ... stiam , dar am crezut ca ... de fapt , de unde stii ? Ai vorbit cu ea ? Ti-a spus ca pleaca ? am intrebat-o eu cu inima stransa , gandindu-ma ca nu si-a luat la revedere de la mine . Nu ca mi-ar pasa .

-         Nu... recunoscu ea vinovata , insa asa ne-a spus doamna Menson . A plecat acum 2 seri . Cred ca era prea tarziu ca sa isi mai poata lua ramas bun . Plus ca , stii cat de stricta poate fi doamna Menson , spuse Julliette , incercand parca sa se scuze .

-         Mda , trebuie sa plec , am spus eu luand-o la fuga .

Am luat-o pe scari , prefacandu-ma ca ma duc in camera . Acum stiam ca ceva nu era in regula . Daca nu si-a luat ramas bun nici de la prietena ei cea mai buna , cu siguranta nu cred ca plecase de bunavoie .

 Am dat coltul spre hol , insa , in loc sa o iau spre stanga spre etajul baietilor , am luat-o in directia opusa , urcand rapid treptele spre urmatorul etaj .

 Ajuns in holul camerelor fetelor , am mers direct spre usa camerei Rebecai , si am apasat pe clanta , uitandu-ma in tanga si in dreapta , asigurandu-ma ca nu ma vedea nimeni .

 Am intrat , inchizand usa dupa mine , incet . M-am uitat prin camera , si am vazut  totul la locul sau , de parca rebca inca mai locuia acolo . m-am apropiat de patul care era nefacut , si am observat ca poza cu parintii ei inca trona pe noptiera ei .

Ceea ce imi dadea si mai mult alibi in privinta faptului ca rebeca nu ar fi plecat niciodata fara poza parintilor ei . Am mers repede la dulapul ei si l-am deschis . Asa cum banuiam , era plin de haine .

Avusesem dreptate . rebeca nu plecase de bunavoie , caci nu apucase sa-si faca nici macar bagajele .

 Am mai cautat cu privirea prin jur dupa indicii , insa nimic nu parea ne la locul lui . Atunci am vazut ceva . Un fel de caiet , ce avea copertile cartonate , ce iesea de sub perna . M-am propulsat imediat langa pat , si l-am luat in mana . L-am deschis la prima pagina , si am citit :

 “ Draga jurnalule .

Astazi a fost cea mai nefericita zi din ... “

L-am inchis inapoi , cu un “ poc “ si l-am strecurat sub haina ce o purtam , iesind apoi , din camera . Nu vroiam sa fiu surprins de nimeni iesind din camera rebecai , asa ca m-am furisat  pana inapoi in camera mea , incuind usa .

Cu inima batandu-mi de spaima de a fi prins , am inceput sa citesc din jurnal .

Stiam ca nu era bine , insa trebuia sa o gasesc . Acum , mai mult ca niciodata , eram sigur ca ceva se intamplase cu ea .

Statusem toata noaptea sa citesc jurnalul , ratand prima ora , de dimineata , iar acum motaiam la ora de istorie .  Gasisem chestii interesante , in jurnalul ei . Nu crezusem ca-i facusem asa o impresie . “ Tipul sexy care ma sperie “ . Am chicotit la acest gand , tocmai cand ora s-a terminat .

Trebuia sa caut mai multe informatii , insa pentru asta , aveam nevoie de ajutor . Exact atunci , pe hol tocmai se ivise Julliette , impreuna cu Luke . Exact pe cine cautam , mi-am spus fericit in gand .

___________________________________________________________

Am reusit sa scriu mai repede :)
Sper sa va placa , desi e cam scurt :(
Camentati !!!!!

Capitolul 11. Aflarea adevarului

 

     M-am apropiat de acel tablou care o infatisa pe mama , ce statea langa un fel de caine uroas mutant , si mi-am ridicat mana sa-I ating chipul . Atunci , deodata , parca ochii cainelui s-au mutat pe mine si s-au inrosit . Eu m-am speriat atat de tare , incat am lasat sa-mi iasa un tipat scurt , si mi-am impletucit picioarele in spate , lovindu-ma puternic cu spatele de peretele opus .

Atunci , peretele din spatele meu s-a miscat , lasand la iveala un mic culoar , intunecat .

M-am speriat putin , cand am simtit cum peretele se misca singur , insa , hotarata sa aflu adevarul , am intrat in spatiul acela inchis , care , am descoperit ca era plin de praf si panze de paienjeni . Din pacate , nici o lumina nu lumina drumul , asa ca ma miscam cu multa atentie pentru a nu ma impiedica .

Pana la urma , am reusit sa ajung la capatul holului , si vedeam cum putina lumina contura forma unei usi . Mi-am pus mana pe aceasta , cautand clanta , care , parea ca nu exista . Pana la urma , mana mea a nimetit intr-un fel de adancitura , iar usa s-a deschis automat .

Lumina puternica care a intrat , aproape ca m-a orbit pe moment , fortandu-ma sa-mi duc mainile la ochi . In momentul in care ochii mei s-au obisnuit cu lumina , am inaintat in ceea ce parea a fi un fel de camera micuta , avand peretii din sticla  , avand vedere exact la camera de antrenamente .

Insa la asta nu ma puteam astepta !

  Toti … toti … erau …

-- Hei ! Ce faci tu aici ? Spuse o voce groasa din spatele meu .

M-am intors cu viteza luminii , pentru a-l vedea pe Eric , sprijinit de usa , uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata .

 - Aaaa… pai … eu …cautam … baia ? Spun mai mult ca o intrebare primul lucru care-mi vine in minte .

-- Baia ? Pe bune ? Alta scuza nu aveai ? Intreba el ironic .

-- Siii…. De unde stii tu ca nu m-am ratacit ? Intreb eu intepata .

-- Sa te ratacesti ? Trecand printr-un coridor secret , si ajungand in singurul loc in care nu aveai voie ? Intreba el din nou foarte relaxat , spre deosebire de mine , care eram foarte agitata .

Si cine nu ar fi in locul meu ? Pe langa faptul ca am fost prinsa asupra faptului , mai fusesem surprinsa si de cel mai sexy tip de pe aici .

Am ramas in liniste cateva clipe , pana ce un obiect ateriza in fereastra , speriindu-ma .

Una din antrenoare a inceput sa tipe :

-- Julliette! Ce naiba faci ? Vrei sa darami sala de antrenamente ? Daca nu ai siguranta ca poti controla obiectul pe deplin , atunci ia-o mai incet ! Spuse aceasta nervoasa .

Atunci am vazut cum privirea ei se fixa pe mine , si m-am dat cativa pasi inapoi , convinsa fiind ca m-a vazut .

-- Nu-ti fa griji . Nu te poate vedea , spuse Eric rezemandu-se cu spatele de sticla , privindu-ma in ochi .

-- De unde … ?

-- Stiu ? Ma completa el . De partea celalta e oglinda . Iar tu tot nu mi-ai zis cum ai ajuns aici .

-- Pai … dar tu de unde ai stiut ca eram aici ? Am schimbat eu tema .

Eric si-a dat ochii peste cap si s-a intors cu spatele la mine uitandu-se prin fereastra .

 - Te-am vazut cand te-ai furisat urcand pe scari . Am stiut ca pui ceva la cale , asa ca te-am urmarit , imi spuse el , privind inca prin fereastra .

-- Si de ce nu m-ai oprit ? L-am intrebat . Paca eu nu trebuia sa aflu toate astea .

-- Si daca te-as fi oprit , ai fi stat departe de locul asta ? ma intreba el uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata .

-- Probabil ca nu , insa ai fi putut sa ma pârăşti doamnei Menson ! i-am spus pe un ton de “ evident ‘ .

-- Dar ce ? Crezi ca sunt la gradinita ? Sa fug cu pâra la doamna educatoare ? Spuse el de parca l-as fi jignit .

-- Hei , scuze , daca am indoieli , am spus ducandu-ma langa el si privind si eu prin fereastra la cei de jos .

 Toti se luptau , insa nu intre ei , ci pe niste manechine . Dar chestia ciudata era ca … toti parca … aveau puteri . Unii alergau super repede , de abia ii vedeam , altii deveneau invizibili , se transformau in … chestii care nu aveau nici un sens , stapaneau apa , sau ridicau obiecte in aer . Iar altii erau intr-o incapere speciala , cu pereti din sticla , fiind conectati la niste aparate , si acoperiti mai mult sau mai putin de fire .

-- Ce le fac acolo ? L-am intrebat pe Eric .

-- Le monitorizeaza activitatea creierului , si le masoara puterile , spuse el .

-- Deci … e adevarat … , am spus eu .

-- Mda … suntem o gasca de ciudati . Bun venit in lumea noastra , spuse el incruntandu-se .

 - Hei ! Am spus eu atingandu-I bratul . Nu sunteti o gasca de ciudati . Sunteti doar … deosebiti ! Am spus eu . Iar faptul ca si eu ma aflu aici , inseamna ca si eu fac parte din aceasta gasca .

Eric nu mai spuse nimic , dar nici nu se uita la mine . Parea ca se gandeste la ceva anume , asa ca mi-am lasat mana in jos . Am continuat sa privesc prin acea fereastra , pana ce l-am zarit pe Eric , ca se indeparteaza , spre usa .

-- Eric ? L-am strigat eu , iar el s-a oprit , intorcandu-si capul pe jumatate spre mine .

-- Da ? spuse el , insa nu ma privea .

-    Si tu … esti … adica , ai …incercam sa formulez in asa fel incat sa nu-l ofensez .

 insa nu am mai apucat sa-mi termin intrebarea , ca el pleca .

 Aveam impresia ca nu aveam sa mai dau ochii cu el destul de multa vreme .

Vroiam sa-l intreb daca si el avea … vreo putere , insa am inceput sa ma balbai ca o proasta si nu am reusit sa formulez o propozitie coerenta .

Pana la urma am plecat de acolo , ducandu-ma in camera mea , inainte sa ma prinda cineva . Sau … altcineva .

Ajunsa in patul meu , mii de ganduri  au inceput sa-mi invadeze mintea .

Dar cert era ca … desi aflasem adevarul , nu ma simteam mai bine . Ok , poate putin , stiind ca nu eram eu singura ciudata . Insa eu vedeam monstrii , iar ei aveau super puteri . Waw ! Ce bine ma potriveam aici !

Insa tot nu puteam sa-mi scot din minte reactiile lui . De parca …

Insa gandurile mi-au fost intrerupte de cateva ciocanituri la usa . M-am dat jos din pat , ca prin vis , nefiind tocmai atenta la ceea ce se petrece in jur . Iar cand am deschis usa , totul a devenit negru , si cred ca am lesinat .

 

  DPDV Eric :

 

-- Haide Eric , focul acela nu se va face singur , me enerva vocea antrenorului .

Mda , de parca nu puteam face asta si in somn . Am pocnit din degete , si am aprins cele cateva lemne aflate intr-un fel de semineu .

Asta imi era talentul . “ Puterea focului “ , cum o numesc cei de aici , insa eu tot o ciudatenie ma consider . Nimic nu ma poate convinge ca nu sunt decat un mutant , un fel de monstru cu chip uman , la fel ca toti de aici .

Imediat ce mi-am indeplinit sarcina , am iesit , din sala de antrenamente , lasandu-l pe antrenor sa tipe in urma mea .

Am inchis usa in urma mea , si imediat am zarit pe cineva dand coltul repede . La inceput am crezut ca poate aveam un intrus , insa imediat ce i-am zarit parul rastaniu si lung , mi-am dat seama cine era . M-am gandit sa o urmaresc sa vad unde se duce , asa ca am urmat-o in liniste , pana ce a gasit un tunel secret . Trebuia sa recunosc , ca nici eu , nu reusisem sa gasesc cine stie ce tuneluri secrete in cei 2 ani de cand ma aflu aici .

Asa ca am mers dupa ea , fiind  , la randul meu curios ce va descoperi .

Cand a intrat pe acea usa , doar m-am oprit acolo , uitandu-ma la ea pentru o secunda . Stiam ca avea sa ne descopere secretul pana la urma , insa nu am oprit-o .

Apoi am inceput sa vorbim , si eu ma tot gandeam ca ea nu va accepta toate astea si ca va face un atac de panica sau ceva . Insa ea era complet linistita , de parca ar fi stiut deja . Iar eu ma uitam la ea si ma intrebam la ce se gandeste . Ea , o fata normala , care , aparent nu avea ce cauta la aceasta scoala , deoarece nu are nicio putere .

 Insa apoi , am realizat ca … e posibil ca ea sa se intrebe in legatura cu mine . Ce eram eu , sau ce puteri aveam . Nu puteam sa vad dezgustul din privirea sa cand va afla ce fel de monstru sunt . Ce ciudatenie a naturii . Resultatul unei mutatii genetice .

Asa ca am plecat de acolo , inainte ca ea sa intrebe macar . Si desi era prea tarziu , intrebarea fiind deja rostita , am ales sa o las asa .

Am plecat in camera mea , incercand sa meditez . Am stat acolo pentru putin timp , ca apoi sa aud niste zgomote ciudate de la etaj . Am iesit pe hol , sa vad ce se intampla , si m-am intalnit cu Doamna Menson care m-a trimis repede in camera mea , asigurandu-ma ca nu era nimic de care sa-mi fac griji , sau macar sa ma intereseze .

Am inchis usa camerei mele , insa am ramas lipit cu urechea de usa , incercand sa aud ceva .

Stiu sigur ca ceva nu e in regula , si am un presentiment ca ma priveste chiar foarte mult !

______________________________________________________________

Buna ! Un nou capitol aveti aici J

 Deci , astept comentarii , deoarece am observat ca in ultima vreme am  din ce in ce mai putini vizitatori , si asta ma nelinisteste . Asa ca , daca m-ati ajuta putin in legatura cu publicitatea blogului meu , v-as fi sincer recunoscatoare , si as putea sa fac la fel pentru voi .

   Vacanta placuta , si cat mai lungaaaaaaaa!!!!