Epilog

In sfarsit a dat Domnu` si am reusit sa termin de scris si epilogul dupa multe promisiuni :( Imi pare rau pt asta , si sper ca mai sunteti pe aici pentru a-mi lasa vreun comm cu parerea voastra .

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Rebeca POV :

Nuu!!!! De ce el ? de ce el ? Eu trebuia sa mor , nu el ! imi spuneam intruna in gand. Mi se rupea inima in mine, iar plansetele mele se mai domolira putin. Trebuia sa lupt, sa scap si sa inving. Pentru Eric. Pentru parintii mei .

 Am continuat sa alergam , pana ce zidurile institutului se vedeau in fata noastra. In spatele nostru nu se mai auzea nimic, semn ca scapasem de animale. Cu rasuflarea taiata , toti am ajuns pana langa gardul electric de sarma.

Bill se apleca in fata noasta, si cu o ustensila pe care au nu am vazut-o, taie o gaura in gard, intratat cat sa putem intra  noi.

-         Pana aici mi-a fost misiunea , spuse el soptit, privindu-ne pe fiecare in parte. De aici, sunteti pe cont propriu, aspuse el.

Noi am aprobat din cap , iar Julliette se strecura prima prin gaura din gard, fiind urmata de Luke. Iar cand sa ma alec si eu , Bill ma stranse de mana, oprindu-ma. Mi-am intors privirea spre el , intrebatoare.

-         Vroiam sa-ti spun sa ai grija, ii spuse el, privind-o blnad. Si eu am fost acolo, si e un loc teribil pentru toti . Pana la urma, cotoroanta va scapa de fiecare copil, pana va ramane doar cel mai puternic.Trebuie sa o anihilati pentru a nu mai face rau nimanui. Asculta-ma cu atentie. Nici un adult din casa aceea nu este de incredere si sa nu asculti cumva prostiile lor. Vor incerca sa va insele prin trucuri murdare.

-         Dar tu cum ai scapat ? intreb eu curioasa.

-         E o poveste prea lunga , pe care poate o vei afla intr-o zo, insa nu acum. Dute , dute repede si salveaza-i pe toti ceilalti. Si nu uita ca puterea e in tine. Nu trebuie decat sa o controlezi., spuse bill si ma impinse prin gaura.

Prietenii mei ma ajutara sa ma ridic si m-au condus spre usa din spate. Se pare ca in timpul in care eu vorbisem cu Bill, ei se descurcasera de minune cu descuierea usii .

  Am intrat toti trei tiptil , in cea mai mare liniste. Am ajuns la bucatarie, unde Luke a intrat nestighetit, de parca inca mai locuia aici, sub pretextul ca i se facuse foame de la atata furisat.

 Si eu si Julliette ne-am dat ochii peste cap si cand aproape sa intram dupa el si sa-l taram afara, am auzit rasete. Ne-am privit ingrijorate si am dat buzna in bucatarie , unde Luke radea cu prietenii lui.

Cand am intrat , toti au inceput sa-si dea coate si sa rada , iar eu m-am uitat intrebatoare la Luke, care se rusinase . Oh, te rod, sper ca nu...

-         Ce credeti ca faceti aici ? replica o vice groasa din spatele nostru , iar noi ne-am intors ingroziti , uitandu-ne la Andre care era postat in fata usii cu mainile in solduri , privindu-ne de nervos.

Totul a decurs in doar cateva clipe, timp in care Julliette l-a ridicat in aer cu puterea mintii , iar unul dintre baieti s-a postat inaintea lui si, intinzand mana spre el, ceva s-a intamplat, caci Andre a lesinat.

Julliette l-a lasat sa cada la pamant relativ usor , fara a-l rani, iar eu ma uitam ingrozita , cand la el, cand la ceilalti.

-Nu-ti fa griji, e doar lesinat, imi spuse Julliette vazandu-mi privirea ingrijorata. Marcus are o putere... eh, e mai complicat de explicat si nu prea avem timp, asa ca, o lasam pe alta data, bine?

Eu am incuviintat inca ingrozita insa m-am lasat trasa de Julliette de acolo , uitandu-ma la Andre pana ce m-a scos din camera .

-         Si acum ? intreba unul din baieti.

-         Mergem la cauza tuturor problemelor ! raspunse Jullietta pe un ton de “ evident “ , in timp ce baietii s-au pus pe chicotit.

M-am intors spre ei uitandu-ma mirata de izbucnirea lor, si vazandu-l pe Luke cum le arunca priviri mortale.

- Ce naiba e cu voi ? izbucni si Julliette dintr-o data.

-Potoliti-va odata ! replica si Luke , inca tintuindu-i cu privirea pe toti .

- O, ia uitati-va cum ii ia apararea ! spuse Marcus pe o voce de copilas , timp in care toti cailalti au inceput sa rada .

- Nu avem timp de hliziturile voastre , orice vi s-ar parea amuzant , asa ca incatati odata si sa mergem ! spuse Julliette

De aceasta data , baietii au ascultat-o si ne-au urmat , insa nu fara a mai chicoti inabusit , si a-si da coate unul altuia .

Ok, aici se petrecea ceva de care eu nu ma prinsesem , mi se pare . Insa nu mai aveam putearea de a-mi ingadui sa ma mai gandesc la asta , ci eram mai degraba stresata de ce va urma . Intalnirea cu D-na Menson ma ingrozea la culme.

 Am urcat cu totii scarile , si cu fiecare pas pe care il faceam , stomacul meu se strangea , iar palmele incepeau sa-mi transpire , avand totodata mainile reci ca gheata .

In sfarsit ajunsesem in fata biroului ei, insa niciunul dintre noi nu avea curajul sa deschida usa . Cu totii ne priveam cu tristete , simtind tensiunea in aer. Am luat o gura mare de aer, si  fara sa mai spun nimic , am deschis usa cu putere , lasand-o sa se loveasca de perete . Cand am intrat , am privit cu uimire la biroul gol.

-         Nu e ! am spus eu socata dar si usurata pe de o parte .

-         Vedem si noi asta ! spuse Marcus , intrand in urma mea , impreuna cu ceilati .

-         Asta inseamna ca e posibil sa fi stiut ca venim, spuse si Luke.

-         Atunci , ce ne facem ? intreaba si Julliette.

-         Ce ne intrebi pe noi ? spuse un alt tip, revoltat .

-         Nu va intrebam pe voi fraierilor ! rabufni si Julliette , astfel ca in cateva clipe conversatia se transforma intr-un haos total , toti vorbin in acelasi timp , contrazicandu-se , in timp ce mie imi bubuia capul de durere .

Nu mai puteam suporta harmalaia aceea . Pur si simplu ma enervau la culme .

-         Taceeeeti! Am tipat eu la ei . Incetati odata cu toata vorbaria asta inutila ! Nici nu pot sa gandesc de voi ! Ma scoateti din minti , nu mai rezist! Continuam eu sa tip la el, si spre surprindearea mea , s-au potolit , nemaiscotand niciun sunet.

-         Scuze R. , spuse Luke.

-         Mda, ne-a cam luat valul, spuse remuscata Julliette .

-         In fine. Numai sa va reveniti odata pentru ca , daca a-ti uitat cumva , suntem in mare pericol. O ceata de monstri e pe urmele noastre , Eric cel mai probail e mort , iar vrajitoarea asta de Menson a disparut ! Cred ca imi ajung toate problemele si fara a va suporta scancetele voastre , am spus suparata simtind cum mi se umezesc ploapele, dar strangand puternic din ele sa nu le las sa evadeze.

-         Imi pare rau , R. , schiar ne-am purtat ca niste aiuriti , spuse Julliette venind langa mine si strandandu-ma cu o mana pe dupa umeri. Trebuie sa te linistesti o secunda  , anunta ea.

-         Nu ,  mi-e mai bine acum, am mintit ,  tragand cu putere aer in piept , incercand sa-mi recapat calmul. Trebuie sa mergem dupa ea , spun dupa o clipa .

-         Stim, spuse Luke. Si o vom face . Impreuna , alaturi de tine , spuse el zambindu-mi cu caldura .

-         Da ! aproba si Julliette.

Si uitandu-ma la figurile zambitoare ale prietenilor din jurul meu, mi-am dat seama de un lucru. Ca indiferent care va fi deznodamantul, stiu sigur ca macar am alaturi de mine niste prieteni adevarati .

-         Haideti! Spuse Marcus . Pana nu ne scapa ! ne avertiza el  aratand spre fereastra dinspre curtea din spatele cladirii.

Cu totii am privit in directia indicata , iar apoi , pornind pe scari in jos .

-         Grabiti-va ! striga unul dintre tipi.

Simteam adrenalina pulsandu-mi prin vene , auzindu-mi pulsul inimii in urechi , alergand cu toate fortele mele , incercand sa tin pasul cu ceilalti .

In sfarsit am reusi sa iesim pe usa  imensa de la intrare , inconjurand cladirea . Era ciudat faptul ca nu am mai vazut pe nimeni in afara de baieti . Insa nu aveam timp acum de meditat, caci curtea din spate ni se intindea in fata . Oprindu-ne pe loc pentru a urmari scena din fata noastra , am ramas muti de uimire.

  Toata scoala , era aliniata atat de exact , de parca elevii erau niste soldati inrolati in armata . Ciudat era faptul ca stateau atat de drepti , si asezati atat de exact , incat pareau niste statui. In fata lor , Directoarea Menson ii privea cu viclenie , uitandu-se la fiecare in parte . Atat in stanga , cat si in dreapta ei, stateau toti adultii pe care i-am vazut vreodata in acea institutie, zambindu-si unii altora, multumiti.

 Discursul Directoarei incepu , cu o voce patrunzatoare si taioasa , rasunand in aer.

-         Dragii mei elevi . Iata ca in sfarsit asteptarea voastra a luat sfarsit . V-am promis o viata mai buna , si am de gand sa ma tin de promisiune. Sunteti niste copii talentati , si nu este corect sa stati ascunsi intr-o cladire ce Exteriorul o crede un ospiciu !

-         Exteriorul? Intreb eu soptit , inca privind-o, desi ea nu ne putea vedea acum.

-         Adica lumea care nu are puteri , ma lamuri Luke.

-         Acum, copii mei veti lua ce este al vostru. Veti obtine puterea si tot ce meritati. Voi sunteti cei puternici, iar Exteriorul ar trebui sa se teama de voi si nu invers. Ani de-a lungul v-ati antrenat din greu , iar acum a venit vremea sa va luati rasplata . Veti fi stapanii lumii, domnind alaturi de mine ! spuse  directoarea triunfatoarea , inaltandu-si barbia in fata si zambind superior.

-         Nu si daca avem noi un cuvant de spus! Am spus eu , iesind din ascunzatoarea , urmata de prietenii mei.

-         Rebeca ? Ce cauti tu aici ? spuse directoarea , contrariata.

-         Dar ce s-a intamplat ? De ce sunteti asa de alba la fata ? Aratati de parca ati fi vazut o stafie ! spuse Luke.

-         Si ca sa-ti raspund la intrebare , am venit sa cer explicatii ! spun eu.

-         Dar...dar ... se balbaia directoarea.

-         Dar ce ? Te surprinde faptul ca e inca in viata ? Asta dupa ce ai dat-o monstrilor acelora sa o sacrifice ca pe un porc de Craciun ? striga Julliette furioasa .

-         Ce ? Copii ati inteles totul gresit ! spuse directoarea incercand sa dea inapoi , aparandu-se .

-         Ei nu mai spune! Atunci inseamna ca poti explica? Intreb eu.

-         Eu ... eu doar ... Dar nu mai apuca sa spuna nimic ca o si lua la goana in directia opusa .

Toata lumea se uita mirata , de la unii la altii , auzindu-se cum susotesc . Noi am pornit in fuga dupa ea , lasand murmurile martorilor in urma noastra . Directoarea Mensen se apropria de masina ei cu pasi rapizi. Era prea departe pentru a reusi sa o ajungem la timp, si urma sa scape. Insa , ca printr-o minune , cineva se napusti peste ea , doborand-o la pamant si imobilizand-o. Cand au ajuns cu totii , cu rasuflarea intretaiata langa ei , abia m-am putut strecura prin spatele lor , incercand sa-mi fac loc in fata , pentru a vedea ce anume se petrecuse acolo. Si mare mi-a fost surpriza cand eroul nostru nu era altul decat Eric al meu . Si da , stiu ca e al meu , orice ar zice altcineva . Statea peste directoare , zambind smechereste , cum avea el obiceiul.

-         Eric ! am tipat eu sarind in bratele lui si aproape daramandu-l de pe directoare .

-         Ohoho ! R. mai incet putin , rase Eric , dar strangandu-ma si el cu mana sa libera .

-         Ce ma bucur ca esti aici ! ii spun eu cu lacrimi in ochi, uitandu-ma la el.

-         Intotdeuna voi fin, spuse el stergandu-mi lacrimile, si zambindu-mi cu caldura.

Din spatele nostru se auzira la unison sunete de “ ahh.. “ iar noi ne-am intors , devenind deodata constienti de toata lumea ce ne urmarea. Am rosit , zambind, departandu-ma de Eric.

-         Si deci, cum ai reusit sa ajungi aici la timpul potrivit? Si intreg ? intreba Marcus de aceasta data .

-         Pai, am cam asteptat momentul potrivit oentru a interveni, iar de scapat, e o poveste lunga . Acum avem alte prioritati de care trebuie sa ne ocupam , spuse el uitandu-se la directoare , care se zbatea , sub greutatea genunchiului lui Eric cu care a imobilizat-o, incercand sa se elibereze, insa fara succes.

-         Ca tot veni vorba... , spuse Luke, privind in jos.

-         Chiar asa , spun eu incruntandu-ma la directoarea menson. Imi sunteti datoare cu o explicatie ! spun eu. De ce ati vrut sa ma omorati?

-         Nu am vrut sa te omor, spuse ea , oftand enervata. Am facut ce era mai bine pentru institutie . Acei montri au venit la mine , cerandu-te pe tine, iar in schimb ne lasau instituia in pace . Era un schimb profitabil, pierdand un singur elev in detrimentul intregii institutii, sfarsi ea.

-         Si te-ai gandit ca mai bine o trimiti la moarte pe prietena mea , decat sa lupti sa o salvezi? Spuse nervoasa Julliette.

-         A fost alegerea cea mai buna ! spuse directoarea nervoasa.

-         Si ce facem cu ea ? intreba Marcus.

-         Am putea-o preda politiei ? intreba Luke.

-         Pe bune ? Si ce vor spune oare ? intreba Julliette.

-         Hei, am spus si eu, nu am dat in cap ! se apara Luke.

-         Bine, copii, nu va mai certati ! am intervenit eu.

-         Mda, ar trebui sa ne concentram , spuse si Eric.

O clipa de neatentie , si Directoarea menson reusi sa se elibereze si sa fuga , urcandu-se in masina ei, plecand in tromba.

- Nu se poate ! am strigat noi uitandu-ne la masina ce se departa.

Insa un minut mai tarziu, masina fu aruncata de pe sosea , rostogolindu-se in lacul de pe margine, si scufundandu-se.  Toata lumea a icnit de uimire.Uitandu-ne atent , la cel ce provocase accidentul, l-am vazut pe acel monstru care ma tinuse sechestrata.

 Din padurea din spatele sau, au inceput sa coboare, rand pe rand tot mai multi monstri, privindu-ne cu ura , si intreptandu-se spre noi. Aratau foarte furiosi, cu balele curgandu-le printre dintii imensi si ascutiti.

Cu totii am inceput sa ne dam in spate, cu pasi sovaielnici.

-         R. ce ne facem , sopti Julliette, inghitind in sec.

Eric era acum langa mine, tinandu-ma strans cu o mana, langa pieptul sau.

Din spate , am auzit cum ceilalti copii veneau in fuga , si le-am putut auzi sunetele de mirare la vederea monstrilor.

-Nu-ti fa griji, R. , te aparam noi , spuse Marcus indreptandu-se spre grup si pregatindu-i de lupta ( credeam eu). Lupta mea , mi-am spus cu tristete.

-Nu-ti fa griji, fiindca nu va fi nevoie , spuse Eric dintr-o data, iar toti ochii s-au indreptat spre el.

- Ce vrei sa spui?intreba Marcus.

-Adica , nu va fi nevoie de nici o lupta, fiindca singura arma ce ne poate apara sta chiar aici, spuse el strangandu-mi umerii delicat.

- Eu? Intreb ingrozita.

- Chiar tu! Spuse Eric.

- Nu ...eu nici nu stiu ce sa ... nu! Am spus eu categoric.

- Gandeste-te , Rebeca, spuse Eric intorcandu-ma cu fata spre el, pentru a ma putea privi in ochi. Doar tu ai puterea de-ai opri. Trebuie doar sa ai incredere in tine.

- Dar nu stiu cum...

- Sss... linisteste-te . Stiu ca vei reusi . Eu am incredere in tine, spuse Eric.

- Si eu ! spuse Jullietta dintr-o data.

- Si eu ! spuse Luke.

- Si eu ! incepura cu totii sa aclame.

- Poti sa o faci ! spuse Eric , sarutandu-ma usor pe buze si zambindu-mi incurajator.

Am luat aer in piept, zambind la randul meu.

-         Pot sa fac asta ! Pot sa o fac ! imi repetam, intorcandu-me cu fata spre monstrii ce erau infricosatoar de aproape de mine si prietenii mei.

-         Gandeste-te la prietenii tei ! imi sopteam. Poti sa o faci ! Esti puternica !mama , te rog dami putere ! am soptit privind spre cer.

Monstrii maraiau, fiorosi, continuand sa se aproprie, cand glasul meu  rasuna cu putere.

-         Opriti-va! Am strigat la ei, incercand sa par demna de respect. Prin puterea mostenita de la mama mea , cea care v-a fost stapana , va ordon sa va opriti! Am strigat, iar , spre surprinderea mea, monstrii chiar s-au oprit.

-         Incepand din acest moment , imi revendic dreptul de a fi stapana voastra , acceptandu-mi menirea. Aceea de a va fi conducatoare , am spus cu putere.

Toti monstrii, pareau uimiti, si si-au plecat capul in semn de respect.

-         Aratati supunere fata de noua voastra stapana ! striga Eric, zambind

Atunci, toti monstrii au ingenunchiat cu capetele plecate.

-         Ai reusit R. ! Esti o eroina ! striga Julliette luandu-ma intr-o inbratisare , in timp ce toata lumea izbucena in urale.

Si , acestea fiind spuse urmeaza ....

Sfarsit !........... sau, nu?

Rebeca se afla in fata semineului in care ardeau doi busteni, tinand in maini o cana cu ciocolata calda, si zambind la baiatul ce o tinea in brate. Langa ei, Jullietta si Luke se giugiuleau, sarutandu-se din cand in cand, iar in partea opusa lor, Marcus cu o alta fata , stand inbratisati si vorbind inflacarati , zambind dulce unul la celalalt.

 Ne aflam tot in institut, caci aceasta era casa noastra. Insa multe lucruri se schimbasera de la inceput. Acum, aveam alt director, si anume pe Bill , care mai nou isi gasise o mare iubire in doamna Lafoure, profesoara de engleza, numai ca ea nu stia asta , inca .

 Lucrurile se mai calmasera putin, si acum, nu mai erau cursuri ce se bazau nuami pe monstri sau alte ciudatenii , si pe antrenamentele intensive, ci se poate spune ca putea fi confundat foarte usor cu un liceu normal. Numai ca aici nu prea era nimeni normal, as zice.

-         Hei, Eric, poti face ceva cu facul ala ? s-a facut cam frig , striga Marcus.

-         da , insa mai trebuie sa puna cineva un lemn , insa sunt cam ocupat ca sa ma ridic , spuse el , uitandu-se la mine zambind.

-         Ma ocup eu de asta , anunta Julliette intinzandu-si mana si , facand lemnul sa leviteze cateva minute , il lasa sa cada in semineu.

Eric se apleca putin in fata si trimitand cateva scabtei prin aer, reusi sa aprinda focul, facandu-l sa arda cu o flacara mai mare.

Partea buna a lucrurilor era ca invatase ca nu trebuia sa se ascunda sau sa creada ca nu o sa-l mai iubesc pentru ca are asemenea puteri.  Pentru ca era deosebit, la fel ca noi toti , dealtfel. Si de-a lungul vietii am invatat ca ceva diferit nu inseamna neaparat ceva  rau. Ba dincontra.

 Insa aceasta este doar o poveste , si nu se stie sigur daca faptele chiar au avut loc sau nu. Dar daca ar i sa invatati ceva din aceasta poveste , ar fi faptul ca trebuie sa aveti incredere in puterile voastre si sa fiti mereu voi isiva .

Sfarsit ! ( de data aceasta cu adevarat )