Pisicuta ...pis , pis , pis !

Am citit mai inainte ceva foarte interesant despre pisici , si mi-am spus ca trebuie neaparat sa cititi si voi asta . Stiam ca au o istorie oarecum interesanta , insa nu ma asteptam la asta :

Prin intreaga lume circula nenumarate povesti, proverbe, superstitii si legende despre aceste indragite creaturi, reflectand atitudinea oamenilor fata de pisica dea lungul istoriei. Primele pisici imblinzite au fost in Egiptul antic, pisica fiind considerata animal sacru, cei ce omorau o pisica erau pedepsiti cu moartea.

In Egipt, in secolul VI i. Hr., armata persana, sub conducerea lui Cambise, a asediat Pelusium-ul (Thisseh din ziua de azi), insa au intalnit o rezistenta inversunata a egiptenilor. Atunci Cambise a ordonat soldatilor sa captureze cat mai multe pisici, iar dupa aceasta au atacat din nou, folosind pisicile pe post de scut. Pentru a nu rani pisicile, egiptenii s-au predat si astfel armata persana a castigat batalia.Vechile documente situeaza Egiptul ca prima tara din lume in care a fost domesticita pisica, ea bucurandu-se de o protectie speciala si de toate onorurile posibile.
Inaltata pe piedestalul divin, ea simbolizeaza dragostea, intelepciunea si maternitatea, fiind obiectul de veneratie al faraonilor.
Zeita lunii si a fecunditatii era reprezentata printr-un cap de pisica, in timp ce zeul soarelui era infatisat sub chipul unui motan.

O alta legenda vine din Arabia. Se spune ca pisica preferata a lui Mahomed a adormit pe maneca hainei sale, iar acesta a preferat sa taie o bucata de material decat sa o trezeasca. Drept recunostinta, pisica i-a facut o plecaciune, iar profetul, mangaind-o pe spate de trei ori, a dat privilegiul tuturor pisicilor sa cada intotdeauna pe cele patru labe.Arabii o adorau, Coronul o idolatriza, iar musulmanii, care au considerat intotdeauna cainele ca un animal necurat si impur, au inceput sa respecte pisica … pentru ca si Mahomed iubea pisicile.
Europa a cunoscut pisicile mult mai tarziu.

In Japonia, pisica, a fost chemata impreuna cu toate celelalte creaturi pentru a asista la intrarea lui Budha in Nirvana. Deoarece aceasta a adormit pe drum si a intarziat la ceremonie, Budismul antic ii invata pe oameni sa ocroteasca toate animalele, in afata de pisici.

In Europa circula o alta legenda, numita “legenda podului diavolului”. Aceasta spune ca locuitorii unui sat i-au promis diavolului ca daca acesta ii va ajuta sa construiasca un pod, sufletul primei fiinte care va trece podul, va fi al lui. Episcopul satului, reuseste sa salveze sufletele credinciosilor, convingand o pisica sa treaca prima peste pod.

In mare Imperiu Roman, pisicile erau proscrise.
Sub domnia lui Ptolomeu al XV-lea, un soldat roman a fost pur si simplu linsat pentru plimbarea unei pisici.
De-abia pe timpul reginei Cleopatra, pisicile au putut fi introduse si la Roma si admise in marile orase.
Din tarile occidentale, o singura tara a deschis usile si s-a grabit sa adopte pisica: Elvetia.
Salvarea pisicilor au fost insa … sobolanii.
O data cu aparitia groaznicelor epidemii de ciuma, pisica s-a dovedit singura arma eficace care putea sa se opuna acestui flagel.

In Kalevala, Finlanda, epopeea nationala finlandeza, povesteste despre o vrajitoare care intra in casa unei familii si, cu ajutorul unei vraji, ii ia pe toti intr-o sanie trasa de o pisica uriasa si ii duce la marginea tinutului Pohjola, tinut despre care se spunea ca era lumea noptii si a spiritelor rele.

 

In Olanda circula o superstitie, care spune ca cine nu iubeste pisicile se va casatori, sau daca nu, cand va muri, va fi dus la cimitir pe ploaie.

Se mai spune ca, in Grecia antica, Venus a indeplinit dorinta unei pisici de a fi transformata intr-o fata, pentru a putea fi cu baiatul de care era indragostita. Desi avea infatisare umana, in momentul in care un soarece a trecut prin fata ei, aceasta a sarit ca o adevarata felina in urmarirea prazii.

In Polonia, una din legendele nationale, spune ca deoarece stapanul i-a aruncat puii in rau, o pisica si-a exprimat disperarea printr-un mieunat sfasietor. Vazand durerea pisicii, salciile si-au intins ramurile in apa, pentru ca pisoii sa poata iesi pe mal. De atunci, in fiecare primavara, salciile nu infloresc, dar, in amintirea acelei intamplari, acestea se umplu de inflorescente acoperite de un puf moale, ce seamana cu blanita pisoilor. Din acest motiv, li se mai spune si “mâţişori”