Hei !

Hei , lume ! Ce mai faceti ?
Mai citit ceva de pe aici ? Sau nici macar nu mai intrati ?
Dar ce " desteapta " mai sunt si eu ! Daca nu mai intrati , cum sa stiti ca am scris ceva ?

   Acum , chiar stateam la calculator , si asteptam sa se incarce un film , si mi-am spus : " Oare a mai intrat cineva si pe blogul meu ? "

Stiti , nu vroiam sa fiu ca si ceilalti care isi abandoneaza blogurile si creatiile . De aceea nu am inchis blogul asta .
       Am spus ca poate mai intra cineva si pe aici , sa-mi mai lasa un comment si sa-mi spuna daca mai continui , de ce nu mai continui , de ce nu incerc sa mai scriu ceva nou , sau ........pur si simplu sa lase un :D Ca sa stiu ca mai este cineva pe aici .

  E chiar naspa cand vad ca ati uitat atat de repede de blogul meu .
Adica , daca imi lasati si voi un comment , nu era bai , fiindca eu oricum primesc toate commenturile prin e-mail si va raspundeam .
 Dar asa ........

      In fine . Ce vroiam sa va spun ? Ma gandeam sa transform blogul asta  intr-unul care sa contina numai ficuri . Adica toate ficurile pe care le gasesc si mi se par interesante . sa le am aici , la indemana , si pt mine , si pt voi .

  Daca totusi ati reusit sa cititi toata postarea , v-as ruga sa-mi lasa-ti un comment chiar si cu niste puncte , ca sa stiu si eu daca mai urmareste cineva blogul asta !

Anunt foooooarte important !

Hei ! Ce mai faceti ? Cum o mai duceti ?
Eu ? Hmm......cam greu :(
    Scuze ca nu am mai scris , dar am un anunt de facut !
Am renuntat la fic   deoarece nu mai am ideei , si nici timp . Scuze ca v-ati pierdut vremea pe aici .....da , si .... ma gandeam sa sterg blogul de tot .
       Dat , daca vreti sa vb cu mine , sa imi spuneti ceva sau sa ma intrebati ceva , ma puteti contancta la alyna712@yahoo.com   . Sau , cat timp mai este blogul , imi puteti lasa comentarii aici .
Oriunde si la orice postare !

       da ....  Imi pare rau :(

Capitolul 5 : Ospiciul

Si asa am fost adusa intr-un ospiciu . Femeia aceea pe care am inteles ca o cheama Diana Menson , mi-a spus ca voi sta 2 saptamani .
  Daca ma voi face bine , ma voi putea intoarce acasa . Adica acasa la unchiul .

Drumul a fost lung si obositor . Cat am calatorit in zilele astea , nu am calatorit niciodata in toate excursiile mele .

    - Am ajuns , spuse femeia , dupa ce a oprit masina .

Ospiciul Hall ne ura " Bun venit !" . Ciudat era ca nu parea un ospiciu . De parca as sti eu cum ar trebui sa arate unul . Dar ma asteptam la ceva de genul spitalelor .
    Acest ospiciu nu era decat o casa veche , destul de mare  , insa bine ingrijita ( nu ca a unchiului ) Toata curtea din spate era ingradita de un gard inalt de vreo 5 metri . Ma intrebam daca e electric .

- Masuri de siguranta ! imi spuse femeia vazandu-ma ca ma uitam la gard .

    Era destul de tarziu cand am ajuns . Afara era deja intuneric . Cred ca era vreo 11 noaptea . Nu am mai tinut numaratoarea .
     Strada era slab luminata de niste felinare vechi , ceea ce imi dadea frisoane . Ma gandeam ca oricine poate sta ascuns in intunericul de acolo . Mi-am scuturat capul , incercand sa-mi scot monstii aceia blestemati din cap , si am inceput sa ma aproprii de sanatoriu .

   Un felinar lumina usa de la intrare . Asta era bine . Nu stiu daca v-am mai spus , dar imi e groaznic de frica de intuneric .
 Am intrat repede imediat ce femeia a deschis usa .

       Inauntru era la fel de slab luminat . O veioza lumina slab holul pe care ma condus D-na Menson . Apoi am urcat niste scari , si am intrat intr-un alt hol . Eram sigura ca  chiar daca vroiam sa evadez , tot nu puteam . Mai ales pe intunericul ala . Apoi , D-na Menson s-a oprit in fata unei usi din lemn . A deschis-o in timp ce eu am intrat . Apoi a aprins o veioza si a inchis usa la loc , lasandu-ma singura .
 Am inspectat rapid noua mea camera , si puteam sa spun ca era destul de micuta . Dar ce e micut , e si confortabil . Cel putin pentru mine . Camera aceea , imi dadea un sentiment de siguranta si de familiaritate , si nici nu stiam de ce .

   M-am asezat pe pat si am continuat sa inspectez camera cu privirea . Spre deosebire de vechea mea camera de la unchiul , asta era de 100 de ori mai buna . Sau... cel putin mai curata . S-ar putea sa-mi placa aici , dar doar pentru o vreme .

 Mi-am cautat repede pijamalele prin geanta , si m-am imbracat rapid . M-am pus in pat , si am inceput sa ma gandesc . Cum am ajuns eu aici ? Cine ar fi crezut , ca eu , Rebeca Hudson voi ajunge intr-un ospiciu ? Dar dupa cum stim , viata e plina de imprevizibil .

 Am reusit sa adorm intr-un sfarsit , cu gandul la parintii mei . Bineinteles , ca lacrimile au fost inevitabile , insa am incerca nu mai plang . Nu vroiam sa sperii pe nimeni maine dimineata cu ochii mei umflati si rosii .

Dimineata , o femeie de vreo 40 de ani , a venit sa ma trezeasca .
 Mi-a spus sa ma imbrac , si sa cobor la micul-dejun , in 30 de minute .
 Era putin ciudat . Ma simteam ca la un internat normal , nu ca la un spital de nebuni .
   M-am imbracat rapid , mi-am dat cu peria prin par de vreo 2 ori , apoi am iesit din camera . Femeia ma condus intr-o camera in care erau cateva mese . Probabil ca acolo se sevea masa .
  Inauntru erau vreo 30 de copii . Erau cam de aceeasi varsta cu mine . Unii poate putin mai mari .
 Toti se uitau la mine . Unii mirati , altii speriati , sau chiar furiosi . Dintr-un motiv sau altul , pareau ca prezenta mea ii deranjeaza .
 Insa mie imi era foame , asa ca m-am asezat la o masa goala si am asteptat-o pe femeia aceea sa-mi aduca ceva de mancare .

 Putem sa le aud cum susoteau . Vroiam sa le strig ca nu eram surda si sa nu ma mai barfeasca atat . Dar stiam ca asta nu va rezolva nimic . Poate chiar imi voi face cativa dusmani , si nimeni nu va vorbi cu mine .  De parca mi-ar pasa . Tot ce vroiam era se se termine aceste 2 saptamani , si sa ma intorc acasa . Adica la unchiul . Eu nu mai aveam casa . La acest gand , un val de tristete ma cuprinse .

 Am simtit nevoia de a plange , insa m-am abtinut cat de mult am putut . Nu vroiam sa fiu vazuta asa de vulnerabila .
 Am inceput sa mananc , incercand sa ignor privirile si susotelile .
La un moment dat am simtit pe cineva in fata mea , si mi-am ridicat capul .
 O fata blonda , cu ochii albastri , cam de varsta mea , s-a apropiat timida de masa mea .
- Buna ! spuse ea . Pot sa stau langa tine la masa ? intreaba ea sovaind .
- Da . Sigur , spun eu facandu-i semn sa ia loc .
Ea zambi , si se aseza in fata mea .
- Deci , cum te numesti ? intreaba ea .
- Rebeca . Sau doar Beca .
- Eu sunt Julieta . Sau ... de fapt , doar Julieta , spuse ea incruntandu-se putin .
Am zambit amandoua la reactia ei .
- Deci , sunt adevarate zvonurile ? intreba ea .
- Ce zvonuri ? intreb eu . Deabia azi am venit si deja erau zvonuri despre mine ?
- Stii tu . Adica , nu ai de unde sa stii . Spuse ea brusc serioasa .Am auzit niste zvonuri , cum ca ai fi o Cautatoare ? intreaba ea entuziasmata . E adevarat ?

- O ce ? intreb eu confuza .

- O Cautatoare ! Stii tu .. gasesti orice creatura de oriunde in lume . Stii , talentul asta este chiar super rar .

                                                                                                          
Ma uitam la ea cu gura cascata . Ce tot vorbea acolo ? Cred ca ea chiar avea probleme mentale . Acum cel putin stiam ca la mine nu e asa de grav . Stiam eu ca nu e bine sa socializez aici . Asta imi mai trebuia . O nebuna drept prietena .
Dupa un minut mi-am dat seama ca ea inca mai astepta un raspuns , si eu inca ma mai holbam la ea . Ce puteam sa-i spun ?

- Pai ....incep eu .
- Julieta , las-o in pace pe fata cea noua! ma intrerupse un baiat .
Era inalt , brunet , cu ochii verzi , si puteam vedea ca avea si muschii bine lucrati . Era chiar dragut ! 
- Scuze , continua el . Asa face cu toti nou -venitii . Eu sunt Luke .
- Beca ! spun eu timida .
- Si , cand ai ajuns aici ? continua Julieta de parca nici nu fusese intrerupta .
- Pai aseara .
- Wow ! Cred ca esti putin cam derutata . Oamenii Doamnei Menson sunt destul de rapizi , spuse ea zambind . Si cum ai reactionat cand ti-ai descoperit puterea ? Pun pariu ca te-ai speriat groaznic . Eu cand am aflat ca sunt ...
 S-a oprit vazand ca au ma holbam la ea mirata . Adevarul este ca eram putin speriata . Nu stiam cum sa ma descurc cu asta .
 Dar ea , isi lua privirea de la mine si privi la baiatul care acum era la masa noastra .
 M-am uitat si eu la el la fel de mirata , asteptandu-ma sa fie si el la fel de mirat ca si  mine. Insa el se uita la mine incruntat , dar nu nervos . Mai degraba ...curios sau .... mirat ?
 A vrut sa puna ceva , insa femeia aceea ne-a spus ca e timpul sa mergem la ore .
Cu totii s-au ridicat si au plecat de la mesele lor , iesind pe usa .
Eu m-am dus la femeia aceea si am intrebat-o unde e clasa mea , si daca aveam un orar .
 Ea a spun ca nu avem clase diferite si ca toti copii stau impreuna , pana cand va veni cineva sa ne imparta in grupe .
 M-am luat si eu dupa copii , pana am ajuns la o sala mare si goala .
Parea o sala de sport .
 M-am asezat pe banca si am asteptat sa vina un profesor .

________________________________________________

Hei ! daca aveti ceva de spus , lasati-mi un comment .

Capitolul 4: Vizita

Monstri ! Monstii cu ghiare , cu colti , solzi, coada sau par .
 Erau foarte fiorosi . Si pe deasupra , se mai si luptau . Era ca un macel acolo . Toti se bateau intre ei .
Am luat-o la fuga spre casa , inainte sa ma observe vreunul .
 Am deschis usa cu putere si am inchis-o la loc . Inca mai eram speriata si inima statea sa-mi sara din piept .
 - Unchiule ! strigam eu cu toate fortele . Unchiule ! Unchiule !
- Ce ai copila ? spuse unchiul aparand din biroul sau . De ce strigi asa ?
- Unchiule ! Am fost in padure si .....
- Ai fost in padure ? Cine ti-a dat voie ? Si , tu nu stii ca padurile sunt periculoase ?
- Ba da , dar am vazut.....monstii !!! spun eu speriata .
Unchiul se uita la mine de parca as fi nebuna .

-Stiu ca suna nebunesc , dar e adevarat ! I-am vazut ! In padure ! spun eu  .                                                     

- Dute in camera ta !
- Dar ..
-Dute acum ! se rasti unchiul

 Am urcat sus , dar  nu inainte de a-l auzi pe unchiul strigand-o pe doamna Adams .

 Dupa o ora , doamna Adams a venit in camera mea .

- Copila esti nebuna ?

- Poftim ?
- Ce-i cu tine ? Vezi monstii ? intreaba ea .
- Dar am vazut ! In padure !
- Da .....sigurrr  , spuse ea sarcastica .
- Dar ...
- Am venit doar sa-ti spun sa-ti faci bagajele .

- Unde ma mut ?

- Nu stiu . Eu sunt doar mesagerul .

 Apoi se intoarse si iesi .
Nu stiam unde ma va muta . Speram doar ca nu va fi la fel de murdar .
Mi-am luat bagajele , si am coborat jos . Bine ca nu am apucat sa despachetez . Poate ca imi va da o alta camera . Una mai curata .
 Am coborat la parter .
 Acolo era unchiul , alaturi de femeia de dimineata .
- Tu trebuie sa fii Rebeca , nu ? intreaba ea .
- Da . Eu sunt aia .
- Buna . Noi doua vom face o calatorie , spuse ea .

- Ce ? intreb eu .

- Copila ! Ce nu pricepi ? Ai sa mergi cu doamna Summers , spuse unchiul .

- Unde ?

- La un ospiciu pt cei cu probleme mintale , zise rece unchiul .

- Poftim ? De ce ?

- Am inteles ca ai vazut niste monstii ? intreaba femeia .

- Dar nu sunt nebuna ! Erau reali . I-am vazut in padure . Stiu ca suna putin ...
- Nebunesc ? imi completa unchiul propozitia .
- Dar nu sunt nebuna ! Ma rasteam eu la ei .
- Haide Rebeca . Daca nu ai probleme , atunci te vei intoarce . Vino cu mine . Vom face niste teste . Nu iti fa griji . In plus , poate ca nu ai probleme . Poate ca e din cauza pierderii parintilor tai . Si daca e asa , asta se poate rezolva .
- Cum ? Sa ma inchideti intr-un spital pentru nebuni ? intreb eu furioasa .
- Nu . Prin tratamente . Exista pastile . Si altele . Vino cu mine . Ai sa vezi ca totul e spre binele tau !

Capitolul 3 : Unchiul

Din capul scarilor , un barbat de vreo 50-55 de ani , cobora incet .

- Voi erati ! spuse barbatul iritat .

- Da . Vrem sa mai vorbim ceva cu tine , zise Andre .

- Haideti in biroul meu . Doamna Adams , condu-o pe copila in camera ei ,spuse unchiul .

- Vino copila ! imi spuse batrana pe un ton rece .

 Am urmat-o pe scari . Ea a urcat , si a urcat , pana la ultimul etaj , adica podul. Acolo era o usa veche de lemn , pe care a deschis-o . Aceasta a scartait , si apoi s-a oprit cand a atins peretele . Am intrat si ...ei bine , la ce sa ma astept ? Camera arata groaznic . Ca sa nu mai spun ca era plina de panze de paianjen . Inauntru nu era decat un pat si o masa .

  Mi-am facut loc printre panzele de paianjen si am intrat sa ma uit mai bine .
 - Aici voi sta ? intreb eu nesigura .
- Nu pt mult timp, crede-ma .
- Dar e plin de praf si panze de paianjen , spun eu .

- Si ? O sa te obisnuiesti  tu .

Apoi pleca .
 M-am apropiat de pat  , si am incercat sa-l bat usor , ca sa iasa praful . Un nor imens de praf a iesit din el facandu-ma sa tusesc , apoi am deschis repede un geam .
 Astia nu au auzit de aspirator ?
 Dupa cateva minute am auzit o masina plecand . Perfect ! M-au lasat aici !
 Doamna Adams a venit si mi-a adus bagajele . Am intrebat-o daca imi poate da ceva pt praf , dar ma luat in ras si a plecat .
 Nu mi-am despachetat niciun bagaj . Asa-zisul meu dulap , nu era decat o adunatura veche de scanduri rupte .
  Nu aveam vreo idee cum voi dormi la noapte , sau mai bine spus unde voi dormi , caci pe patul ala murdar si plin de praf , cu siguranta nu .
 Pe la ora 19 , doamna Adams m-a chemat la masa .
 M-am asezat in liniste . Unchiul statea in capatul celalalt al mesei . Linistea se lasa peste incapere .
 Doamna Adams mi-a dat o farfurie cu un fel de tocanita . Am inghitit-o destul de greu . Avea gust mai mult a carton umed cu mult delicat  , dar stiam ca nu voi primi altceva .
  Apoi , cu totii s-au retras in camera lor .
 Eu a trebuit sa urc din nou in camera mea .

M-am uitat la pat , apoi la valize .

 Atunci mi-a venit o idee . Aveam intr-o valiza cateva haine care nu-mi mai trebuiau , dar care nu m-am indurat sa le arunc . Se pare ca situatiile disperate , cer masuri disperate .
 Le-am scos repede din valiza si le-am pus pe pat . Le-am asezat astfel incat sa acopar tot patul . Acum puteam si eu sta pe patul ala . Noaptea am adormit plangand ,  gandindu-ma la parintii mei .
 Dimineata , m-am trezit mai obosita decat ma culcasem .
 Am coborat scarile incet , si am surprins o discutie intre unchiul si o doamna .
- Avem nevoie de ea . spuse doamna aceea .

- Mie mi-au dat-o in grija spuse unchiul . Si in plus ea nu e ca frate`miu . Nu e asa cum erau parintii ei .

- Trebuie sa fie . Stii bine ca atunci cand vor veni dupa ea , nu te vei putea descurca singur.
- Neata ! zise doamna Adams iesind dintr-o camera . Nu mai trage cu urechea si vino la masa .

 Nu am mai spus nimic si m-am dus dupa ea . Mi-a pus in fata o farfurie cu omleta , care nu arata tocmai comestibila .Insa m-am fortat sa mananc , fiindca nu vroiam sa mor de foame .

 Doamna Adams nu era o persoana tocmai draguta , dar , decat unchiul , care nu-mi vorbea aproape de loc ...
 Dupa ce am terminat de mancat , ma gandeam ce sa fac .

- Doamna Adams ? intreb eu .

- Da . Ce mai vrei ? intreaba ea nervoasa .

- Pot sa ies putin pe-afara ?

- Atata timp cat nu ma mai necajesti si nu-mi stai in cale , din partea mea poti sa faci ce vrei . raspunse batrana iritata de intrebarea mea .
 Am iesit din bucatarie , fara sa mai scot o vorba . Doamna Adams  a mai strigat din patele meu ceva , cum ca sa nu ma duc in padure daca tin la viata mea .
 Am deschis usa care scartaia groaznic si am pasit afara .
Se pare ca era la fel de innorat , desi nu mai ploua acum .
 M-am dus in spatele casei . Era o padure . M-am apropiat de ea . M-am uitat prin prejur , si era pustiu . In afara de casa unchiului , nu mai era vreun semn ca cineva ar locui pe acolo . Am inaintat in padurea deasa , dupa ce m-am mai uitat o data la casa unchiului . Stiam ca era o nebunie . Puteau fi animale salbatice , care m-ar putea omora intr-o secunda . Dar , ceva ma atragea spre acea padure . Nu stiam ce , sau cine , si in niciun caz de ce , dar am continuat sa inaintez spre mijlocul padurii . La urma urmei nici nu-mi mai pasa . Daca parintii mei nu mai erau , atunci nici eu nu-mi mai doaream sa traiesc .

 Am inaintat incet . Deodata un stol de ciori si-au luat zborul dintr-un copac , facand un zgomot ce rasuna in padurea deasa .

 M-am speriat putin , dar am continuat sa inaintez . La un moment dat , am observat cateva animale care alergau speriate . M-am uitat in directia din care veneau si am observat un luminis . Stiam ca trebuia sa ma departez de acel loc , insa , in loc de asta , m-am apropiat sa vad ce era acolo .

 Cand m-am apropiat destul de mult , am vazut o scena de lupta . Era sa tip , dar mi l-am innabusit la timp . Cei ce se luptau nu erau oameni . Nici macar animale .

 Erau ....MONSTRI !

 

Capitolul 2 : Mutarea

 Dupa ceva timp m-am trezit . Pe semne ca adormisem plangand . Dar , poate ca a fost doar un vis urat . Poate ca parintii mei au ajuns deja acasa . Poate ...
 Am iesit din camera , si am coborat jos . Nu se auzea niciun sunet in toata casa .  M-am dus in bucatarie , dar nu era nimeni .
  Oare bona s-o fi dus la cumparaturi ? De ce nu mi-a lasat niciun bilet ?
  M-am dus sus , sa vad daca e in camera ei . Nu era acolo . Defapt nu era vreun semn ca ea ar fi locuit acolo . Camera era goala , fara niciun lucru de-al ei care sa-mi spuna ca ea chiar locuieste acolo .
  Nu puteam sa cred . Intai aflu ca parintii mei sunt morti , iar acum bona mea a plecat . Am ramas singura . Ce ma voi face ? Cum ma voi descurca singura ? Aveam doar 14 ani , pentru Dumnezeu !

  Ding- dong !
Soneria de la usa se auzea in toata casa care acum era goala . Am fugit jos  .
  Cand am deschis usa , 2 persoane cunoscute stateau in fata mea . Am vrut sa le inchid usa in nas , dar nu am putut , fiindca barbatul a oprit-o cu mana .
- Ce vreti ? intreb eu nervoasa .
- Sa te luam de aici . spuse barbatul .
-Doar nu credeai ca vei ramane aici singura , nu ? spuse femeia .
- Singura ? De unde stiti voi ca sunt singura ? Bona mea ...
- A plecat . mi-o lua femeia inainte . Doar nu avea sa mai stea daca nu va fi platita , nu ?
- Haide . Vei veni cu noi . spuse barbatul .
- Si daca nu vreau ? il infruntam eu , desi stiam ca nu e bine .
- Atunci vei ramane aici singura , fara sa ai ce manca , prada perfecta pentru hoti . Spuse femeia .
- Dute si fa-ti bagajele, acum . spuse barbatul pe un ton bland .
  M-am dus in camera mea si am inceput sa impachetez . Nu prea aveam de ales nu ?
 Am impachetat tot ce aveam . Nu am uitat sa-mi iau bratara de la parintii mei . Cand am terminat , aveam 3 genti imense .
 Nu am luat chiar totul , fiind constienta ca trebuia sa incapa in masina .

 Am coborat jos , aducandu-le dupa mine .

  Femeia m-a condus la masina , in vreme ce barbatul mi-a carat bagajele .
  Dupa ce au terminat de incarcat bagajele in portbagaj , au intrat amandoi in masina . Barbatul , a pornit masina si a accelerat . Dupa cateva minute , linistea domnea in masina . Eu ma uitam pe fereastra , cu ochii in lacrimi , gandindu-ma la parintii mei . Nu am apucat nici macar sa-mi iau ramas bun de la ei .
  Deodata , femeia a rupt tacerea .
- Crezi ca o va primi ? intreba femeia .
- Trebuie . Nu are pe nimeni altcineva .
- Unde ma duceti ?. spun eu .
- La unchiul tau , spuse barbatul .
- Am un unchi ? Nu stiam .
- Da ai . A fost fratele tatalui tau . Nu se intelegeau prea bine .
 Suparata , m-am intors cu fata la geam din nou . Acum ma deranja foarte tare cand vorbeau de parintii mei . Mai ales cand foloseau timpul trecut .

 Am mers vreo 10 ore cu masina . Nu stiam in ce oras eram . Masina s-a oprit dintr-o data in fata unei case enorme . Afara era inorat si incepuse sa ploaie cu stropi marunti . M-am oprit putin sa ma uit mai bine la casa . Era foarte mare . Avea 4 etaje , + pod .Dar era foarte veche . Scanduri innegrite si rupte acopereau casa . Parca era una din casele alea de groaza   .

 Am luat o gura de aer , si am coborat din masina .

 Ceilalti doi , au luat-o inainte . Au ciocanit de 2 ori in usa din lemn veche , apoi se deschise cu un scartait groaznic . O batranica si-a aratat capul de dupa usa uriasa . Ne-a poftit inauntru .
Am intrat cu totii . Casa arata la fel de rau ca si pe afara . Ne-am asezat pe canapea .
- Domnul Hudson , va veni imediat spuse batrana , apoi disparu pe o usa .

Capitolul 1. Inceputul

   Rebeca pov :

 Buna ! Ma numesc Rebeca Hudson , am 17 ani , si traiesc cea mai frumoasa poveste de groaza .
   Totul a inceput acum 3 ani . Eu aveam doar 14 ani , si ma bucuram de viata mea normala , impreuna cu prietenii mei . Aveam niste parinti minunati . Ma lasau sa merg la petreceri , la discoteca , si sa stau cat vreau eu . Ce-i drept , aveau si incredere in mine . Iar cand intarziam , aveam grija sa -i sun , pentru a nu-si face griji . Erau niste parinti foarte iubitori . Nu ma certasera niciodata .
  Ce-i drept , munca lor le ocupa destul de mult timp . Eu stateam cu o bona cat timp lipseau .

  Parintii mei lucrau impreuna , si cateodata plecau cand te asteptai mai putin . Deobicei lipseau vreo 2-3 zile , iar cand se intorceau , imi aduceau cate un cadou . Nu ca ar fi vrut sa ma cumpere pt faptul ca ei lipseau , insa stiau ca de fiecare data cand trebuiau sa plece eu ma suparam , pentru ca le duceam dorul , asa ca , prin aceste cadouri , ii aveam mereu alaturi de mine .

De fapt , aveam o bratara din aur alb pe care mi-au daruit-o parintii la 7 ani , iar de fiecare data cand veneau acesa , imi mai aduceau cate un accesoriu pt bratara . Aveam foarte multe accesorii , dar erau foarte micute , si nu parea incarcata bratara . Fiecare accesoriu era unic , prin forma sa . Toate erau de un rosu sangeriu  .

 Nu-mi faceam griji . Stiam ca de fiecare data cand plecau , se intorceau acasa teferi . Stiam ca se vor intoarce orice ar fi . Asta pana intr-o zi .

   ******

Ding-dong !

Soneria de la usa se auzea din camera mea .

  Bona se duse sa deschida  usa . Poate erau parintii mei . Plecasera de 2 saptamani , fara sa zica nimic. Ca deobicei .
  Am iesit repede din camera . Dar nu erau ei .
 Era doar o femeie si un barbat , imbracati in costum . Vorbeau ceva cu bona .
  Am vrut sa ma intorc in camera mea , dar bona ma strigat sa vin jos .
 - Rebeca , dumnealor sunt  domnul Andre Flawood si doamna Mona Asper . Au vesti despre parintii tai .
 Eu ma uitam la ei , si ei la mine . Oare cine erau ? Si ce vroiau sa-mi spuna despre parintii mei ?
 Am intrat cu totii in sufragerie . . Eu stateam pe un fotoliu , cuminte , asteptand sa inceapa discutia .
- Deci ... incepu femeia . Rebeca , ce stii tu despre locul de munca al parintilor tai ?
- Credeam ca voi trebuia sa-mi spune-ti ceva despre parintii mei . Am spus eu , iritata de intrebare .
Cei doi se uitara o clipa unul la altul , apoi incepu sa vorbeasca barbatul .
- Rebeca , stii sau nu stii ? intreaba el cu o voce mult mai calma decat cea a femeii .
- Nu . Nu stiu .
- Esti sigura ? interveni femeia .
- Da . Stiu doar ca au legatura cu protejarea oamenilor . Altceva nu stiu .
Cei doi se mai uitara o data unul la altul , iar apoi se intoarsera cu fata la mine .
- Rebeca , nu stiu cum sa-ti spun , dar parintii tai ... incepu barbatul .
- Ce-i cu ei ?
- Au fost gasiti morti . interveni femeia .

- Ce ? Nu se poate  ! Sigur e o greseala , spun eu incercand sa-mi inghit lacrimile .

- Nu e nici o greseala . Imi pare rau , spuse barbatul  pe un ton la fel de bland .

- Nu ! Nu se poate ! Ei trebuie sa se intoarca in cateva zile . Nu pot fi morti ! Va inselati .

 Lacrimile mi-au inundat ochii , in timp ce tipam la ei . Am luat-o la fuga pe scari pana am ajuns in camera mea . M-am aruncat pe pat , si am inceput sa plang  in hohote .

Personajele din " Cautatoarea "

* Personaje care stapanesc cate o anumita putere .

Nume : Rebeca Hudson ;

Varsta : 17 ani ;

 Familie : orfana de la varsta de 14 ani ;

Stare relatie : indragostita in secret de Eric ;

Stare sociala: cea mai buna prietena a lui Juliette ;

Scurta caracterizare : o tipa ce vrea sa fie normala ;

-   tine la prietenie ;

Puterea :

* Stapaneste “ Chemarea “ – are abilitatea de a gasi pe oricine ( in special supranaturali ) oriunde s-ar afla , dar poate sa-l si cheme la ea doar dorindu-si asta .

Nume : Juliette Seyfed ;

Varsta :17 ani ;

Familia : orfana de tata ;

-   mama sa este o “ scorpie “ ;

Scurta caracterizare :   foarte copilaroasa ;

- foarte sociabila ;

Stare sociala : cea mai buna prietena a Rebecai ;

Puterea :

 * Stapaneste “ Telechinezia “ – are puterea de a misca lucrurile cu ajutorul mintii , desi inca este la stadiul de incepator , reusind sa mute doar obiecte mici

 Nume :Eric Marley ;

Varsta : 19 ani ;

Familie : orfan de la 10 ani ;

Scurta caracterizare : foarte misterios;

-    cel mai bun la lupte si stapanirea puterii ;

 Puterea :

* Stapaneste «  Focul »  - are abilitatea de a aprinde orice . Cand pocneste din degete , ies scantei . Este capabil sa stapaneasca focul , modelandu-l cu mainile .

Nume :Luke Benwer ;

Varsta :16 ani ;

Stare sociala :  prieten bun al Juliettei si Rebecai ;

Scurta caracterizare :este foarte inteligent ;

- nu se pricepe la vorbe ;

Stare relatie :indragostit in secret de Juliette ;

Puterea :

* Stapaneste “ Vederea “ – are capacitatea de a vedea in viitor , desi previziunile lui un sunt foarte subiective .

Nume : Jack Hudson ;

Varsta : trecut de 50 de ani ;

Familie : unchiul de pe tata al Rebecai ;

Scurta caracterizare : uraste tot ce are legatura cu supranaturalul ;

-   se invinovateste pentru moartea fratelui lui ;

-   a fost invidios toata viata ca el nu s-a nacut cu  “ Darul “  pe care il avea fratele lui .

 

About : Cautatoarea

Povestea este despre o fata de 14 ani pe nume Rebeca , care dupa ce ramane orfana , si este data in grija unui unchi , acesta o duce la un ospiciu pentru persoane cu dizabilitati mentale . Fiind perfect sanatoasa , Rebeca nu intelege de ce unchiul ei a adus-o acolo . Mai tarziu , isi da seama sa acel ospiciu nu era ceea ce parea , si apoi descopera si adevarata poveste despre moartea parintilor ei . In acel asa-zis ospiciu descopera multe lucruri infioratoare cum ar fi forte malefice care vor sa cucereasca lumea ,  monstri care se hranesc cu suflete umane , si multe altele . Cum se va descurca Rebecca in lumea aceea stapanita de fortele raului ? Veti afla in povestea pe care v-am pregatit-o !

Cei mai ciudati caini

Caini zombie printre noi !!!!


Cine nu si-ar dori o asemenea silueta de ... " Catea " !

 Care-i treaba cu acesti catei minusculi care sunt carati de vedete ?

 E african ? De unde are coditele alea afro ?

 Ce romantic .... As vrea sa-mi pot dresa asa si eu prietenul !


 Puiul : Hei ! Durule ! Pun pariu ca te bat la scanderberg !

 Uite si un alb care vrea codite afro !!!


 Nu te mai uita la mine cu ochii aia de catelus prostut , ca faci riduri !


  De ce nu m-am uitat la meteo aseara ? Daca stiam ca va bate vantul ......



 Cat e gluma , e gluma ! Imi plac la nebunie cateii , si nu am vrut sa-mi bat joc de ei . A fost doar o gluma . Mie chiar imi plac catelusii . De fapt imi plac toate animalele . Dar catelusii sunt tare draguti !

Filmul zilei !

Hei ! Buna ! Asa cum spune si titlul , azi voi vorbi despre un film , Alegerea mea de azi este : " A cinderella story " .  In traducere : Povestea cenusaresei . Cu totii stim povestea . Dar ce te faci cu o cenusareasa din secolul  21 , care are un telefon mobil , si o masina ? Ba mai mult , are si un amic . Dar este destul de diferita de povestea initiala . Aici , cenusareasa noastra merge la liceu , iar cele care ii fac viata imposibila , nu sunt numai surorile ei , ci si fetele populare de la liceu . Dar bineinteles ca ea trebuie sa aiba si un print , cu care se cunoaste pe internet . Niciunul stiind de celalalt , ei se intalnesc la balul de Haloween . Si cum toti sunt costumati , le-a fost ca, greu sa se gaseasca , dar au facut-o . Bineinteles , ca Cenusareasa trebuia sa ajunga acasa la 12 noaptea , si nu pt ca se transforma iar in ce era de fapt , ci pt ca mama ei vitrega trebuia sa vina si ea . Dar , pana la urma surorile ei si fetele populare afla ca ea era Cenusareasa de la bal si fac o sceneta in care o fac de ras . Dar printul , ca un gentalman ce este se duce si ......................

 Mmmm....... mai bine descoperiti singuri ce va face , asa ca v-am pasat ! Pa !!!